SCENA VI
ANICA și SLUJNICA (in boschet), MARIN și SĂTENII (împrejur în fund),
GHIȚĂ (în costum elegant de drum),
FLORICA (în toaletă bogată dar prea încărcată: brațile, cortel, evantail).
FLORICA (în culisa din fund în dreapta): încet, oblu… că mi-i prăvăli.
GHIȚĂ (asemene): Da n-ai frică, soro, că ești cu mine.
FLORICA (întrînd iute, apărîndu-se cu evantailul): Ba că chiar… Uf! Slavă Domnului c-am scăpat pe uscat, că era să-mi vie zumaricale… să leșin.
GHIȚĂ (alergînd după Florica): Soro dragă…
MARIN (zărind pe Florica): Ce-mi văzură ochii! (Se apropie.) Florica!
FLORICA: Ce vrei, mojicule, de te bagi în sufletul meu?
(Lui Ghiță.) Monșerică… monșerică… da unde-i verișoara s-o sărut?
GHIȚĂ (încet Floricăi): Caută, soro, să nu mă dai de rușine.
FLORICA: Ia fă-ncolo, poznașule.
(Merg amîndoi cătră boschet.)
MARIN (în parte): Mare minune!… Ori îs orb, ori îs prost.
ANICA (ieșind din boschet): A! bine-ai venit, vere Ghiță.
GHIȚĂ: Sărut picioruțile, iubită verișoară… Am luat îndrăzneală să venim să te videm, cu soția mea, cu Calipsica.
MARIN (în parte): Cum a zis?… Soția lui… Pisica?…
FLORICA (se închină): Sărut gurița, cuconiță verișoară Anică. (O sărută de multe ori.) Să am pardon…
De mult doream să te văd, că auzisem că ești tare hazlie și ai un bucătar foarte meșter… Mă rog, sorioară, să-i poroncești să-mi facă un borș cu perișoare și alivence… că mi-i poftă…
MARIN (În parte): Î-i poftă!…
GHIȚĂ: Nu te potrivi, Anicuță, că Calipsica-i cam…
FLORICA: Ce fel cam?… Te poftesc, monșerică, c-apoi știi… (Anicăi.) Și puțintel bulgur, verișoară, cu învîrtită la sfîrșit… dar să fie cam mare.
ANICA: Bucuros, verișoară… dacă poftești. (Vorbește încet slujnicei, care îndată și întră în pavilionul din dreapta.)
MARIN (în parte): Bulgur și alivence!… Ei, apoi îi Florica!… (Se apropie de ea.) Fio… ri… co…
FLORICA: Mări, ce tot mi se vîră în ochi țărănoiu ista?… Dă-te într-o parte, țopîrlane… (Scoate o oglindioară din buzunar și-și drege sprîncenile și zulufii.)
MARIN (în parte): Țopîrl… (oftează) ane!…
GHIȚĂ (apropiindu-se de Anica): Iubită Anică, am urmat, precum vezi, poroncilor matale… M-am însurat!…
ANICA: Și foarte bine-ai făcut, verișorule.
GHIȚĂ: Dar… cum îți place Calipsica?
ANICA: îmi place prea mult… căci are un caracter vesel… deschis…
GHIȚĂ: Vei să zici necioplit?… Așa este… dar apoi ce era să fac?… M-am însurat cum am putut» numai ca să cîștig dritul de a mă apropia de îngerul…
FLORICA (viind între amîndoi): Ce vorbiți împreună?… Ian spuneți-mi și mie că mă nebunesc după cabazlîcuri.
GHIȚĂ (încet): Da mai ține-ți gura, soro, că mă dai de rușine.
FLORICA: Ce face?… te dau de rușine?… Mă rogi verișoară, scăpat-am vro prostie de cînd am venit? Așa-i că nu?… Apoi ce mă tot dondănește degeaba monșerică?… Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului. Da ce! Doamne, iartă-mă! că doar nu-s par, să șed înfiptă… așa…
GHIȚĂ (încet): Da bontonu nu iartă…
FLORICA: Mări, ian dă-mi pace cu botosul d-tale, că mă pricep eu cum să mă port pe lume.
FLORICA
I
Ca să fii cucoană mare
Și să placi la cavaleri,
E destul să fii in stare
De-a minca zece averi
Pe cordeluțe,
Pe capeluțe,
Pe danteluțe
Lucrate-ajur,
Și pe brațele
Și pe inele
Și pe mantele
De satintur,
Și pe manșonari,
Și pe bulionuri,
Și pe jambonuri
De la Paris,
Pe orice mîncare
Cu preț mai mare
Ce arătare
Îți trece-n vis.
SĂTENII
(rîzînd)
Să fie așa
Ha, ha, ha, ha!
ANICA ȘI GHIȚĂ
Îi zău așa
Ha, ha, ha, hal
FLORICA II
Iar de vrei să fii plăcută
Și madamă de bonton;
Curtizani să ai o sută…
E destul într-un salon:
Să treci măreață
Cu gura creață
Și îndrăzneață
Lîngă femei;
Dar totodată
Nevinovată,
Blîndă, plecată
Lîngă holtei.
Să critici tare,
În gura mare
Pe orișicare
Fi, chel orior!
Se detestable
Abominable
Ensiuportable
Parol d’onior!
SĂTENII
Să fie așa
Ha, ha, ha, ha!
GHIȚĂ ȘI ANICA
Îi, zău, așa
Ha, ha, ha, ha!
(Sătenii cîte unul, unul ies prin fund.)
FLORICA: Uf! c-am răgușit… mi s-a uscat gîtița. Anicuță dragă, nu cumva ai ceva poame prin grădină, să mă răcoresc.
ANICA: Ba sînt, verișoară, de care ți-a plăcea… vrei să te duc?
FLORICA: Ce se potrivește! Nu te supăra că le-oi găsi eu singură… Am mai scuturat eu copaci în viața mea. (Vrea să plece.)
GHIȚĂ (în parte, răsărind): He?… rău am făcut c-am adus-o cu mine.
ANICA: Încalțe să meargă grădinara cu d-ta… Marine… du-te cu cucoana Calipsica…
MARIN (în parte): Iar Pisica!
FLORICA: Marine!… să-mi arăți unde-s gutăile, că mi-i poftă.
MARIN (în parte): Iar poftă!…
FLORICA (sărutînd pe Anica): Mașerică, a revuar cu plecăciune. (Plecînd să iasă, zice lui Marin:) Da vină azi, leneșule. Ian vezi-l că de-abia se urnește… Hăis ța, Tălășmane… ha, ha, ha, ha.
(Iese prin fund.)
MARIN: Iaca vin, cucoană Pisică, vai de capu meu…
(Iese alergînd după Florica.)
