SCENA VII
GHIȚĂ și ANICA
GHIȚĂ (în parte): Ne-au lăsat singuri!… Acum îi vreme de făcut un asalt inimei. (Se apropie de Anica.) Stai pe gînduri, verișoară?…
ANICA: Dar; te fericeam în gîndul meu că ai găsit o soție atît de frumușică și de… vioaie.
GHIȚĂ: În adevăr, Calipsica e destul de plăcută, și m-aș ferici eu însumi, dacă n-aș avea în sufletul meu o patimă care se mărește din zi în zi… O știi prea bine, iubită Anicuță. (Vrea să-i ieie mîna.)
ANICA: Vere Ghiță… văd că iar ai să începi cu declarațiile d-tale, și, drept să-ți spun… mă mir, zău, cum de nu te-ai săturat de ele de atîția ani, de cînd le tot spui de rost?
GHIȚĂ (cu foc): Să mă satur de a iubi… cînd toată viața mea să razămă numai în dragostea ce mi-ai însuflat chiar din copilărie?… Crezi că se poate?…
ANICA: Auzi însuratul cum vorbește?… ha, ha, ha.
GHIȚĂ: Însurat, însurat… Cu adevărat am făcut nebunia de m-am însurat… dar pentru cine?… din a cui poroncă?… din poronca ta, Anică, căci alt chip nu aveam ca să mă apropiu de tine.
Ah! iubită verișoară,
Pentr-un dor ce mă omoară
Am jertfit tot ce e mai bun:
Tinerețe-mbelșugate
Ș-a mea dulce libertate…
ANICA
Vere dragă, ești nebun,
Dorul rău e nălucire;
Că ai suflet cu simțire,
Vere, zău, mă îndoiesc.
De te-aș crede azi pe tine
Poate-ai rîde mîni de mine…
GHIȚĂ
(în genunchi)
Ah! mă crede, te iubesc!
ANICA: Ha, ha, ha… mă duc să-ți trimit o oglindă, vere Ghiță, ca să vezi cît îți șede de bine. (Iese rîzînd și întră în pavilionul din dreapta.)
GHIȚĂ (sculîndu-se): Se vede c-am luat-o cam răpide și că s-a spăriat… Dovadă că-i e frică de mine!… dovadă că voi birui!… Bine c-am apucat a răzbate păn-aici prin viclenie… Anica mă crede însurat… lasă să creadă… Cu chipul acesta o fac de nu se sfiește nicicum de mine… și cu o minciună de ici, cu o minciună de cole, ajung frumos la capătul izbîndei… La război toate armele sînt bune.
Femeia-i ca apa ce curge la soare
Și pănă te-neacă, te-atrage mereu,
Ca paserea mică ce-i gata să zboare
Deși eă te cheamă prin cînticul său.
Dar fie cum este, sau cum se preface;
Ca paserea mică iți place ș-o vrei.
Ca apa vicleană asemenea-ți place
Că, deși te-neacă, mori în sînul ei!
(Caută în culisele din dreapta.) Pare că zăresc slujnica Anicăi. (Scoțînd o pungă.) Mă duc să-i șoptesc două vorbe la ureche… Să-mi pregătesc mînă de ajutor în cetatea dușmanului. (Iese alergând în dreapta.)
