SCENA XIV

GHIȚĂ, MĂGDIAN (viind din fund prin întunerec și mergînd spre pavilionul din dreapta)

MĂGDIAN: Un hîtru cu Anica!… Ei, nu mă pot liniști, și pace… Îmi vîjie fel de fel de prepusuri prin cap… Mă duc să mă tălmăcesc cu Anica… Da unde să fie scara?… De abia văd prin întunerec… A! iat-o lîngă balcon… Bietu Marin, mi-a purtat de grijă!… Da de n-a fi Marin… ș-a fi domnișorul cela?… I!… m-am răcit… iute, Măgdiene. (Aleargă de se suie pe scară.)

(Măgdian se suie răpide pe o parte a scării, în vreme ce Ghiță se suie pe ceealaltă parte și se-ntîlnesc amîndoi în vîrf.)

MĂGDIAN: Cine-i acole?…eu!

GHIȚĂ: Cine-i acole?…eu!

GHIȚĂ: Cine ești tu?

MĂGDIAN: Cine sînt eu?… Eu, da tu?

GHIȚĂ: Și eu tot eu. Ce cauți pe scară?

MĂGDIAN: Ce-ți pasă?… da tu ce cauți?

GHIȚĂ: Nu-ți pasă nici atîta.

MĂGDIAN: Ba-mi pasă.

GHIȚĂ: Ba nu-ți pasă.

MĂGDIAN: Ba-mi pasă, obraznicule.

GHIȚĂ: Ce-ai zis?… Ian poftim jos să ne tălmăcim!

MĂGDIAN: Coboară înainte, că te urmez.

GHIȚĂ (scoborîndu-se iute): Iată că mă cobor. Vin că te aștept.

MĂGDIAN (pășind peste balcon): Iaca vin! ține scara să nu cadă.

GHIȚĂ (țiind de scară): O țin, vino acum să-ți arăt eu!

MĂGDIAN (din balcon): Dacă o ții, caută să n-o scapi… Cu seara bună, ha, ha, ha… (Întră in pavilion.)

GHIȚĂ (furios): Cum?… ce fel?… ce vrea să zică?… Domnule!… a întrat la verișoara pe fereastră?… A fi vrun tălhar, căci altfel s-ar fi coborît să se tălmăcească. Un tălhar!… verișoara-i în primejdie!… (Strigă în gura mare în fund:) Tălharii! tălharii! săriți, oameni buni!… Tălharii!