SCENA XIII

GHIȚĂ [ANICA]

GHIȚĂ: (singur): Uf! iată-mă-s pe uscat!… A! verișoară, îmi făgăduiești o întîlnire ș-apoi mă-nchizi cu cheia?… Poate că ai voit să mă cerci de-oi putea învinge toate împotrivirile, ca să ajung pănă la tine?… Hei, dragă Anicuță, cu Ghiță Făurin nici dracu nu poate să se lupte… Iată-mă-s scăpat dintr-o casă. Să videm acum de-oi pătrunde în ceealaltă. (Cearcă la ușă.) Ușa-i închisă pe dinîntru? Ian să cerc a-i da de știre verișoarei că sînt sub ferestrele ei… Anica-i cam romantică și-i plac serenadele… (Merge de ie ghitara din boschet.) Parcă zăream azi o ghitară în boschet… Iat-o… Să te văd, Ghiță…

Ah, mă, jur pe-a ta zîmbire,

Pe-al tău glas ceresc,

Ție-n veci a mea simțire,

Ție s-o jertfesc!

Vin’ ca dulcea mîngîiere,

Scumpul meu odor,

Că de-o tainică durere

Eu suspin și mori

Nu se zărește încă nimic?… Ba iată o lumină la fereastră. Curagiu, Făurine, norocul se apropie.

Iată ceasul de-ntîlnire.

Ceasul mult doriți

Luna, martur de iubire,

Tainic s-a ivit.

Vin’ ca dulcea mîngîiere,

Înger de amor,

Că de-o tainică durere

Eu suspin și mori

Pare că zăresc o umbră pe perdele… Ea-i! Anica!… Ce aud… o ghitară în pavilion?… Verișoara m-a auzit și vrea să-mi răspundă?… romanu-i gata!…

ANICA

(în pavilion)

Dulce-a vieței fericire,

Gingașul amor,

Trece ca o nălucire,

Ca flutur ușor.

Tu ce ai simțire vie,

Suflet plin de dor,

Prinde vesel în junie

Fluturul din zbor.

GHIȚĂ (vesel): Să prind fluturul din zbor?… las pe mine… Da oare cum s-ajung păn’la flutur? Ha… cu scara! Să fac și eu ca Marin. (Merge de ie scara și o așează lîngă balconul din dreapta.)