Biserica e plină de capete plecate.

Mulțimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând

Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate

A celor morți în floare, stindardul apărând.

Stau față de serbare un Rege și-o Regină,

Ș-un steag ce se înalță, umbrind altarul sfânt.

El are multe sdrențe, dar lui toți se inchină,

Caci e o moaște sacră, al Patriei veșmânt.

O! sdrențe glorioase, victoria în lupte

Vă dete mușcătoare și aprigi sărutari!

O! haină-a României, atâtea poale rupte

Cuprind întreg poemul al ei neatârnări.

O! Steag, fii veșnic falnic cu Regele-mpreună,

Tu Steaua României isbânditor o porți

Fii vesel, azi Regină iși pune o cunună

De roze pentru vii, de lauri pentru morți.