Ceahlău, bătrân gigante al munților Carpați!

Privește peste norii în juru-ți adunați!

Ce sgomot, ce contraste pe laturile tale:

De-o parte veselie, de alta lungă jale!

Austria, imperiu, al cărui vultur mare

Rotundul glob și sceptrul îi ține strânși în ghiare,

Austria ce vede foind l-a ei picioare

Un roi în neastâmpăr de mari și mici popoare,

Și poartă cu mândrie coroana cezarină,

La care-nsuși Carpații și Dunărea se-nchină;

Austria ferice azi e în sărbătoare!

Armatele-i deprinse a fi învingătoare

Desfășură largi steaguri de falnică paradă

Sub cerul Bucovinei ce geme, tristă pradă…

Soldații-n uniforme ferite de-orice pete,

Se-nșiră ca un codru de puști, de baionete,

Atât de îngrijite cât par, lucind la soare,

Un arsenal simetric de arme-încă fecioare.

Vitejii poartă-n frunte crengi verzi ce se îndoaie

Ca lauri blânzi de pace în lipsă de răsboaie,

Ei stau în linii drepte și armele prezentă

La șefi muiați în aur, înfășurați în lentă

Și gârboviți sub sarcini de fapte glorioase.

Aproape sburdă-n sgomot scadroane numeroase

De bravi husari, centauri, iuți-fugători, mult sprinteni

Cu aripi la copite și la picioare pinteni,

Sleiți pe cai de frunte și stând în ranguri drept,

Ei par în nerăbdare să iee lumea-n piept.

Maghiarul răsucește mustața-i cătrănită;

Iar calu-i mușcă frâul sub buza lui strunită,

Având unul cu altul o tainică rudire

Prin dorul ce frământă sălbatica lor fire.

Privindu-i, stai pe gânduri și-ntrebi de-nobileazâ

Calul pe om, sau omul pe cal îl completează.

La dreapta se văd tunuri în rând lucind de-oparte.

Deprinse a svârli moartea în dușmani de departe.

Aspectul lor e crâncen, grav, amenințător.

Căci moartea locuește ascunsă-n sânul lor;

Iar gura-le e gata din piept s-arunce-n vânt

O salvă triumfală sau salvă de mormânt.

Și-n laturi și-mprejurul puternicei armate

Se-ndeasă o gloată oarbă de tipuri variate:

Nemți, leși, rusnaci și unguri, babelică mulțime

Pătată, nădușită de neagra evreime.

Toți pleacă a lor frunte pe când în catedrală

Se-nalță Te-Deumul la sfera ideală.

Toți sunt în așteptare…

De-odată-un freamăt sboară

De-alungul prin oștime și-n gloată se strecoară.

Un semn! Comanda trece prin rangurile dese,

Tamburele răsună și muzicile-alese

În toană mari fanfare ce se unesc în sunet

Cu-a clopotelor svonuri, cu-a tunurilor tunet.

Electrică scânteie pătrunde lumea toată.

Un glas de mii de glasuri, un ura lung de gloată

Esprimă-n limbi diverse naive-entusiasmuri…

Delirul evreimei ajunge pân-la spasmuri!

Dar ce serbează astfel Austria cu fală?

Serbează-al unui erou vr-o faptă imortală,

Sau ziua unui Cesar, sau nouă mari victorii

Ce-au coronat armata cu mari și nouă glorii?