Ceahlăule, vecine cu-a cerului minuni,

Vechi martur de-ale lumei clipești deșertăciuni!

Răspunde din-nălțime: De ce astă serbare

Deșteaptă în Suceava o lungă văetare,

Un plâns de-amărăciune, un gemet de morminte,

Un nou fior de moarte prin moartele-oseminte?

A clopoteor tonuri metalice, pompoase,

De ce trezesc în Putna răsunete duioase?

De ce tresar stejarii cu-un freamăt de oștire?

De ce românul simte o cruntă oțerire?

De ce măreața umbră-a lui Ștefan, sus pe munte,

Cu giulgiul său de secoli s-acopere pe frunte?

“Austria serbează cu vâlfă maiestoasă

A tristei Bucovine răpire dureroasă

Prin frauda infamă și-a turcului vânzare!…

E jubileu de moarte, căci prețul de trădare

S-au numărat pe racla lui Ghica Domn, ucis!…

Și astăzi pe-acea crimă un secol s-au închis”.

Închis?… Noi îl deschidem!… și adevărul sfânt

Chiemat, la glasul țerii se-nalță din mormânt,

Fantasmă sângerândă, la lume el apare

Să spuie a lui Ghica română protestare

În ziua mult nefastă când tristă, umilită,

Moldova de-a ei soră fu silnic deslipită;

Să spuie făr-de-legea acelui laș vizir,

Unealtă de peire a domnului martir,

Ce-n setea lui de aur jertfit-au lăcomiei

O sculă din coroana antică-a României!

Victimă neferice înaltelor trădări,

Azi este începutul a talei răsbunări,

O! Ghica, nume sacru ce astăzi reapari

Ca veșnică sentință a gâzilor barbari!

Privește!-o mare umbră, din boitele senine.

În astă zi de doliu când mii de limbi străine,

Creștini legați cu Iuda în stranie unire,

Serbează-a Bucovinei modernă restignire!

Privește! Noi cu jale, supuși acum tăcerii

Venim ca să-ți aducem ofrandele durerii,

Venim să vărsăm lacrimi ce inima le plânge

Pe locul unde curs-au o! Doamne, al tău sânge!