Un sanț se-naintează spre groaznica redută,

În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,

Ș-așa plouă cu glonțuri, cât ei rămași o sută

Se-ntreabă între dânșii de-s încă pintre vii.

Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare

La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit,

Gătește-o mămăligă ferbinte de gustare

Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbușit.

O-ntreabă căpitanul: „Leliță, nu ți-e teamă

De bombe, de șrapnele ce zboară-n jurul tău?“

Răspunde româncuța: „Nici nu le bag în seamă,

De lucru au și ele, de lucru am și eu!“