Pe cel deal, pe cel colnic

Trece-o pruncă ș-un voinic,

Voinicelul hăulind

Și pe murgul netezind,

Iar pruncuța suspinând

Și din guriță zicând:

„Ia-mă, bădiță, călare

Că nu mai pot de picioare.

Drumu-i greu și grunțuros,

Nu mai pot merge pe jos!“

„Puiculiță, chip frumos,

Eu te-aș lua bucuros,

Dar mi-e murgul sprintenel

În picioare subțirel,

Murgu-i mic și drumu-i greu,

Abia duce trupul meu,

Trupul cu păcatele,

Mijlocul cu armele ⁹ .“

„Nu ți-e milă și păcat!

De la părinți m-ai luat,

Și-n răi codri m-ai băgat!

Dare-ar Domnul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu!

Să te duci, bădiță, duci

Pan-îi pica rob la turci,

Cu picioarele-n butuci

Și cu mâinile-n cătuși!

Să te-ajungă dorul meu ¹⁰

Unde-a fi drumul mai greu!

Să te bată jalea mea

Unde-a fi calea mai grea!

Murgul să se poticnească,

În creștet să te trântească,

Mâna dreaptă să-ți sclintească,

Mâna stângă

Să ți-o frângă,

Să ții dârlogii cu dinții,

Să mi te plângă părinții,

Să te-nsori de nouă ori ¹¹

Ca să faci nouă feciori.

Să te mai însori o dată

Ca să faci numai o fată...

Ei să treacă șuierând

Când te-ar auzi plângând,

Ea în palme să-ți tot cară

Apă tulbure ș-amară.

Tu să bei, să bei mereu

Gândind la blestemul meu ¹² !