Frunzuliță de dudău ⁸⁴ !

S-a aflat la Movilău ⁸⁵

De Codreanul cela rău,

Că se primblă prin ponoare

Prin potice fără soare,

Cu sarică bocsănească

Și căciulă țurcănească,

Nime să nu mi-l cunoască.

Mult e mândru, sprintenel

Cel voinic, cel voinicel!

Și tot cată-un călușel

Roibuleț, cu părul creț

De-al lui Codrean drăguleț.

Mult aleargă, s-ostenește,

Cal pe gânduri nu găsește;

Câți fugari i s-arăta,

El de coamă-i apuca,

Peste tufe-i arunca.

Dacă vedea și vedea

Că norocul nu-l slujea,

În baltag se rezema,

Colea-n vale se lăsa,

Colea-n vale, la strâmtoare

Unde trec mocani cu sare ⁸⁶ .

Iar în drum cât se punea,

C-un mocan se întâlnea

Și din gură-așa-i grăia:

„Cale bună, măi muntene!”

„Mulțumim, frate Codrene!”

„Măi Mocane frățioare,

Nu ți-e roibul de schimbare?

Să-ți dau chebea din spinare

Ș-un car mare plin de sare,

Un car mare cu opt boi

Să mergi bogat de la noi?”

„Nu mi-e roibul de schimbare,

Nici mi-e roibul de vânzare,

Că cu mama roibului

Plătesc valea Oltului,

Și de-aș vinde pe roibul,

Aș plăti Movilăul.”

„Alelei! mocănaș dragă,

De mine dorul se leagă.

Fă și tu pe dorul meu

Că bun e cel Dumnezeu!

Dă-mi pe roibul drăguleț,

Ca să cerc de-i șoimuleț.

De-i mi-a plăcea umbletul

Eu ți-oi da și sufletul.“

Mocănașul se pleca,

Codrenașu-ncăleca...

Trei rugini el îi trăgea ⁸⁷ ,

Astfel roibul meu fugea...

Văile se limpezea ⁸⁸ !

Se ducea hoțul râzând,

Fugea roibul nechezând,

Iar mocanul sta plângând

Și din gură tot zicând:

„Alelei! măi Codrenele!

Te vezi de pe sprâncenele

Că ești făcător de rele.

Vin', Codrene, înapoi,

Dă-mi încalte cei opt boi,

Câțiva bani de cheltuială

Și chebea de primeneală.”

„Ba-ți fă cruce, măi mocan,

Zi c-ai cinstit pe Codrean,

Că de-oi veni înapoi

În loc de car cu opt boi,

Ți-oi da niște pumni zgârciți

De ți-or părea bani găsiți ⁸⁹ ”

Și s-a dus, s-a dus, s-a dus

Pân' ce soarele-a apus.