Frunză verde de bujor!

La biserică-n pridvor

Sta Codreanul frățior

Cu butucul de picior ¹⁰⁰ .

Popa slujbele-i citea,

De moarte mi-l pregătea.

Codrenaș se umilea

Și popii, gemând, zicea:

„Părinte, sfinția-ta!

Mai dezleagă-mi pe dreapta

Să-mi fac cruce cu dânsa,

Să-mi fac cruce, să mă-nchin

Ca să mor ca un creștin.“

Popa dreapta-i dezlega,

El în sân mâna-și băga,

Dalb de paloș că scotea,

De butuc că-l și trântea

Și butucul deschidea:

„Alelei! tâlhari păgâni,

Cum o să vă dau la câini,

Că de-atâta sunteți buni!”

Cum zicea, așa făcea,

Potira măcelărea

Și la curte se-ntorcea

Și-n glas mare-așa zicea:

„Domnule, măria-ta!

Ian deschide-ți fereastra,

Să ne vedem fețele,

Să ne-auzim vorbele.

Să știi, Doamne, să știi bine

Că nu-i vrednic pentru tine

Să omori voinici ca mine!”

Domnul fața și-aprindea ¹⁰¹ ,

Grecu-n beciuri s-ascundea,

Curtenii cu toți săreau,

Poarta curții închideau.

Codrenaș dacă vedea,

Paloșul și-l zângănea ¹⁰²

Și deodată chiuia:

„Alelei! cal roibuleț,

De-al lui Codrean drăguleț!

Unde ești, voinicule,

Să-mi mai scapi tu zilele!”

Iată roibu-l auzea,

Iată roibul nechezea,

De la iesle se smucea,

La glas de stăpân venea.

Venea vesel ne-nșeuat,

Ne-nșeuat și ne-nfrâuat,

Zbura vesel pe pământ,

Nara-n vânt și coama-n vânt.

Codrenaș se-nveselea,

Pe el iute se-azvârlea,

Printre glonțuri viu trecea,

Zid de piatră nalt sărea

Și, sărind, așa zicea:

„Rămâi, Doamne, pe domnie,

Eu mă duc în haiducie!

Rămâi, Doamne, sănătos,

Că tu vrednic nu mi-ai fost.

Ilieș, rămâi cu bine,

Că nici tu nu ești de mine

Și nici eu nu sunt de tine!“

Scăpatu-mi-a voinicul!

Eu mă-nchin cu cântecul,

Ca codrul cu freamătul,

Ca roibul cu umbletul.

Roibul sare zid în loc,

Scoate voinicul din foc,

Codrul frunza-și îndesește

Pe voinic îl mistuiește.

Rămâneți în veselie.

Ca Codreanu-n haiducie

Și-mi faceți parte și mie ¹⁰³ .