Iată că se-nainta

Și pe prag se arăta

Cel cumnat jurat, hain

Ce venea de la Măcin.

„Aferim, frate Ghemiș ¹²⁵ ,

Bine făcuși că veniși,

Amândoi să veselim

Ca frați buni să ne cinstim.

Fa nevastă, du-te, adă

Vin de cel ce fierbe-n cadă,

Să ne cinstim oaspele,

Să răcorim fratele."

Manda vinul aducea,

La băut ei se-ntrecea,

Pân' ce unul se-mbăta

Și-n somn greu se cufunda.

Iar cumnatul cel hain,

Tufecciul din Macin ¹²⁶ ,

Pe Ghemis îl fereca,

La seleafu-i se pleca,

Pistoalele-i le-apuca,

De iarbă le descărca,

Cu cenusă le-ncărca.

Apoi iute alerga

Și la turci veste le da.

Turcii casa-nconjurau

Și-n casă buluc intrau ¹²⁷ ,

Iară sora lui Ghemiș

Punea salbă și beniș

Și-ntre turci se arăta

Și din gură cuvânta:

„Turcilor, spahiilor,

Nu dați vânt săbiilor

Pân-a nu mă plăti eu

De Ghemiș, fratele meu,

Cu o palmă ce mi-a dat

Când bărbatul m-a luat."

Bună palmă-atunci îi da

Cât Ghemiș se deștepta

Și pe turci cât îi zărea

În picioare drept sărea,

Și pistoalele-ntindea,

Dar nici unul s-aprindea!

Dacă vedea și vedea,

Iataganul apuca,

Printre turci se arunca,

Printre turci cale-și făcea

Și la grajd el se ducea,

Chiuind și nechezând

Iataganul învârtind,

Armăsaru-l auzea,

Armăsarul necheza,

La Ghemiș zburând venea

Și-n genunchi el se punea.

Ghemiș iute-ncăleca

Și spre Dunăre pleca,

Apa-n două despica

Și sălta din val în val

Pân' sosea la cela mal!