Ghemiș iute purcedea,

Luntre mică el prindea,

Latul Dunării trecea,

La Măcin de se ducea,

Și-n cetate el intra,

Iar de pitic ce era,

Nime-n seamă nu-l băga,

El la grajd și alerga,

Grajdul Miralaiului ¹²³

În dosul saraiului,

Și la pândă se punea,

În gunoi se ascundea.

Când fu despre cântători

Pân-a nu răsări zori,

Ghemiș iute se trezi

Și-ncepea a nechezi

Cum nechează iepele,

Iepele sirepele.

Armăsarul l-auzea,

Se-ncorda și necheza,

De la iesle se smucea,

Peste zid ușor trecea,

Și zburând voios venea,

Iar Ghemis îl viclenea

Pân' de coamă-l apuca,

Apoi iute-ncăleca

Și numai o fugă-i da

Pân' la soră-sa Manda:

„Bună ziua, surioară!

De ești bună, bunișoară,

Fii de inimă voioasă

Și de oaspe bucuroasă ¹²⁴ ."

„Bun sosit, frate Ghemiș!

Bine făcuși că veniși,

Dar mai bine, zău, făceai

Dacă-aice nu veneai.

Că dușmanu-ți de cumnat

Chiar pe cruce s-a jurat

Să te dea la turci legat

Pentru-o palmă ce mi-ai dat

Când cu el m-am cununat!"

„Să n-ai grijă, soro dragă,

Că cu mine nu-i de șagă.

De mine care se leagă,

Sângele-n trup i se-ncheagă.”