Pe Argeș în gios

Pe un mal frumos,

Negru-vodă trece ¹⁸⁶

Cu tovarăși zece,

Nouă meșteri mari,

Calfe și zidari,

Și Manole, zece ¹⁸⁷ ,

Care-i și întrece.

Merg cu toți pe cale

Să aleagă-n vale

Loc de mănastire

Și de pomenire.

Iată, cum mergeau

Că-n drum ajungeau

Pe-un biet ciobănaș

Din fluier doinaș ¹⁸⁸ ,

Și cum îl vedea

Domnul îi zicea:

„Mândre ciobănaș,

Din fluier doinaș!

Pe Argeș în sus

Cu turma te-ai dus,

Pe Argeș în jos

Cu turma ai fost.

Nu cumva-ai văzut

Pe unde-ai trecut

Un zid părăsit

Și neisprăvit

La loc de grindiș,

La verde-aluniș?"

„Ba, doamne,-am văzut

Pe unde-am trecut

Un zid părăsit

Și neisprăvit.

Câinii cum îl văd,

La el se repăd

Și latră-a pustiu

Și urlă-a morțiu."

Cât îl auzea,

Domnu-nveselea

Și curând pleca,

Spre zid apuca

Cu nouă zidari,

Nouă meșteri mari

Și Manole zece

Care-i și întrece.

„Iată zidul meu!

Aici aleg eu

Loc de mănastire

Și de pomenire.

Deci voi, meșteri mari,

Calfe și zidari,

Curând vă siliți

Lucrul de-l porniți,

Ca să-mi ridicați,

Aici să-mi durați

Mănastire naltă

Cum n-a mai fost altă,

Că v-oi da averi,

V-oi face boieri,

Iar de nu, apoi

V-oi zidi pe voi,

V-oi zidi de vii

Chiar în temelii!”