Meșterii grăbeau,

Sferile-ntindeau,

Locul măsurau,

Șanțuri largi săpau,

Și mereu lucrau,

Zidul ridicau,

Dar orice lucra

Noaptea se surpa ¹⁸⁹ !

A doua zi iar,

A treia zi iar,

A patra zi iar

Lucrau în zadar!

Domnul se mira

Ș-apoi îi mustra,

Ș-apoi se-ncrunta

Și-i amenința

Să-i puie de vii

Chiar în temelii!

Meșterii cei mari,

Calfe și zidari,

Tremurau lucrând,

Lucrau tremurând

Zi lungă de vară

Ziua pân-în seară,

Iar Manole sta,

Nici că mai lucra,

Ci mi se culca

Și un vis visa,

Apoi se scula

Ș-astfel cuvânta:

„Nouă meșteri mari,

Calfe și zidari!

Știți ce am visat

De când m-am culcat?

O șoapta de sus

Aievea mi-a spus

Că orice-am lucra

Noaptea s-a surpa

Pân-om hotărî

În zid de-a zidi

Cea-ntâi soțioară,

Cea-ntâi surioară

Care s-a ivi

Mâini în zori de zi

Aducând bucate

La soț ori la frate.

Deci dacă vroiți

Ca să isprăviți

Sfânta mănastire

Pentru pomenire,

Noi să ne-apucăm

Cu toți să jurăm

Și să ne legăm

Taina s-o păstrăm:

Ș-orice soțioară,

Orice surioară

Mâini în zori de zi

Întâi s-a ivi,

Pe ea s-o jertfim

În zid s-o zidim ¹⁹⁰ !”