La dealul Bărbat,

Pe drumul săpat,

Merge hăulind,

Merge chiuind

Mihu copilaș,

Mândru Păunaș,

Păunaș de frunte,

Copilaș de munte ⁵⁰ .

Merge el cântând,

Din cobuz sunând ⁵¹ ,

Codrii dezmierdând

Din cobuz de os

Ce sună frumos.

Merge cel voinic

Pe-un murgușor mic

Prin mezul nopții,

Prin codrul Herții ⁵² .

Mult e frunza deasă,

Noaptea-ntunecoasă,

Și calea pietroasă!

Dar când se urca

Și murgul călca

Piatra scăpăra,

Noaptea lumina,

Noaptea ca ziua.

Merge, mări, merge,

Ș-urma li se șterge

Printre frunzi căzute

Pe cărări pierdute.

Merge tot mereu

Voinicelul meu,

Din frunze pocnind,

Codrii vechi trezind

Și mereu grăind:

„Hai, murgule, hai,

Pe coastă de plai,

Ce lași tu drumul

Ș-apuci colnicul?

Ori zaua te-apasă ⁵³ ,

Ori șaua te-ndeasă,

Ori frâul cu fluturi,

Ori scumpele rafturi,

Ori armele mele

Ce lucesc ca stele,

De duci așa greu

Trupușorul meu?“

„Zaua nu mă-ndeasă,

Șaua nu m-apasă,

Frâul nu mă strânge,

Chinga nu mă frânge,

Dar ce mă apasă

Și-n drum nu mă lasă,

Că s-ațin pe-aici

Patruzeci și cinci,

Cincizeci fără cinci

De haiduci levinți ⁵⁴

Duși de la părinți

De când erau mici

La codru-n potici.

Ș-acum se găsesc

De benchetuiesc

La valea adâncă,

La muchie de stâncă,

La des păltiniș,

Mărunt aluniș;

La masă de piatră,

În patru crăpată,

Cu sârmă legată,

Cu slove săpată,

Cu slove de carte

Cu aur suflate.

Iar la masă, șade ⁵⁵

armonioasă.

Gata să te prade

Ianuș Ungurean,

Vechiul hoțoman,

Cu barba zburlită,

De rele-nvechită,

Până-n brâu lungită,

Cu brâu-nvelită.

El are, măi frate,

Săbii lungi și late,

Durdă ghintuită ⁵⁶ ,

Inimă-oțelită.

Și mai are încă

Pe-mprejur de stâncă

Voinicei levinți

Cu armele-n dinți.

Feciori buni de mână,

Căliți, tari de vână.

Flăcăi groși în ceafă,

Voinici făr' de leafă!

Cu chivere nalte,

Cu cozile late

Lăsate pe spate.

Ei te-or auzi

Și s-or repezi,

Și amar de tine

Și amar de mine!”

„Hai, murgule, hai

Pe coastă de plai,

Lasă colnicul

Ș-apucă drumul

Că ești cu Mihul!

Lasă-n urmă-ți teamă,

Că te iau pe seama

Istor brațe groase,

Groase și vânoase,

Istuia piept lat,

Lat ș-înfășurat,

Istui păloșel

Cu buza de-otel.

Unguru-i fălos ⁵⁷ ,

Nu-i primejdios,

Gura lui e mare,

Dar nu mușcă tare.

Câți sunt ei? cincizeci?

Șasezeci, optzeci,

O sută ș-o mie?

Iasă-n cale-mi, vie

Dacă vor să știe

Cine e Mihul,

Mihu Copilul!“

Murgul ca gândul

Lasă colnicul

S-apucă drumul.

„Hai, murgule, hai,

Pe coastă de plai

La poiana grasă,

Dumbrava frumoasă

Cu iarbă-nverzită,

Cu flori înflorită!”