Fost-a, cică, un Novac,

Un Novac, Baba Novac,

Un viteaz de-al lui Mihai ¹⁴¹

Ce sărea pe șapte cai

De striga Craiova vai!

El un fecioraș avea

Și tot astfel îi zicea:

„Fecioraș, Gruiuțul meu!

Ascultă de ce-ți zic eu,

Să nu cazi la vreun loc rău,

La loc rău și mult departe

În neagra străinătate ¹⁴² .

Dacă sorții te-or purta

Țările de-a vântura

Și-n Stambul de a intra,

Tu de asta nu uita:

Vamă dreaptă să plătești,

Armele să-ți oțelești,

Hainele să-ți primenești

Ca să pari un biet sărac,

Să nu semeni a Novac,

Că nu-i turcilor pe plac."

Grue-n Țarigrad intra,

Vamă dreaptă el nu da,

De haine nu se schimba,

Ci pe uliți se primbla

Tot în haine novăcești

Cum e drag ca să-l privești!

Turcii toți cât îl zăreau,

Între dânșii se grăiau:

„Ista-i Gruia lui Novac,

Lui Novac Cara-Iflac ¹⁴³ !”

Și pe loc ei s-adunau,

Și de Grue s-aninau,

Și cu Grue se luptau

Și pe Grue mi-l legau

Cu trei funii de mătasă,

Din ele să nu mai iasă!

Dar când Grue se-ntindea,

Două funii se rupea,

Numai una rămânea,

Una lungă noduroasă,

Cât un braț voinic de groasă!

Turcii iute-l cuprindeau

Și-ntr-un beci îl închideau,

Lumea să n-o mai privească,

Soare să nu mai zărească!