Pe cel deal, pe cel colnic

Trece-o pruncă ș-un voinic,

Puiculiță bălăioară

Cu cosița gălbioară,

Voinicel tras prin inel,

Mult e mândru tinerel!

Și-i tot zice voinicul:

„Cântă-ți, mândro, cântecul

Că mi-e drag ca sufletul.“

„Eu, bădiță, l-oi cânta,

Dar codrii s-or răsuna

Și pe noi ne-a-ntâmpina

Păunașul codrilor,

Voinicul voinicilor!“

„Aurică drăgulică!

Nici ai grijă, nici ai frică.

Să n-ai grijă pentru tine

Cât îi fi tu lângă mine.

Să n-ai frică pentru mine

Cât oi fi eu lângă tine!“

Puse prunca a cânta,

Codrii puseră-a suna.

lată că-i întâmpina

Păunașul codrilor,

Voinicul voinicilor.

„Cale bună, românaș!“

„Mulțumim, măi Păunaș.“

„Măi băiete, băiețele,

Măi voinice, voinicele,

Dă-ne nouă pe mândra

Ca să scapi cu viața ta.“

„Ba, eu mândra nu ți-oi da

Pân' ce capul sus mi-a sta,

Că eu când o am luat

În cosițe i-am jurat ¹⁶

Să n-o las de lângă mine

Și s-o apăr de oricine.”