Ei de brâie s-apucau

Și la luptă se luau ¹⁷ .

Când în loc mi se-nvârteau,

Când în sus se opinteau.

Nici unul nu dovedea.

Jos nici unul nu cădea.

Iar băiatul cam slăbea,

Brâul i se descingea,

Și Păunul mi-l strângea

Trupușorul îi frângea.

„Mândro, mândrulița mea!

Vin' de-mi strânge brâul meu!

Apăra-te-ar Dumnezeu!

Că-mi slăbesc puterile ¹⁸ ,

Mi se duc averile.“

„Ba, nu, nu, bădiță frate,

Că vei lupta pe dreptate,

Și oricare-a birui,

Eu cu dânsul m-oi iubi...“

Voiniceii se izbeau,

Și mai tare s-opinteau,

Și mai tare se-nvârteau,

Și mai tare se trânteau.

Din doi unul dovedea,

Din doi unul jos cădea;

Cine că mi-ș dovedea,

Și cu mândra purcedea?

Păunașul codrilor,

Voinicul voinicilor!

Cine-n luptă jos cădea

Și-n urmă-le rămânea?

Voinicel tras prin inel,

Moare-n codru singurel!