Frunză verde peliniță,

Pe cel deal, pe cea colniță,

Primblă-mi-se-o cătăniță

Cu doi bani în punguliță,

Și cu doi în buzunari,

Cu doisprece lăutari,

Și cu doi, trei călușei

Încărcați de gălbenei.

Iar cu dânsa se afla,

Tot pe lună se primbla,

Stoian Șoimul, popă vechi ¹⁰⁴ , 

Cu potcapul pe urechi,

Ce s-a lăsat de popie

Și de sfânta liturghie

De s-a dat în haiducie.

El de mijloc o ținea,

Lângă pieptu-i o strângea,

Și mereu o dezmierda,

Și mereu o săruta,

Și lăutarii cânta,

Câmpii de se răsuna.

Când fu către dimineață,

Popa se spăla pe față,

Barbă neagră pieptăna,

La baltagu-i se-nchina

Și pe Vidra mi-o trezea

Și din gură-așa-i grăia:

„Știi tu, Vidro, ce-am gândit,

Știi tu ce m-am socotit?

Suflecă mânece largi

Și-mpletește la colaci ¹⁰⁵ .

Fă colaci mari de doi saci

Pentru cumnăței burlaci,

Ș-un covrig de un mertic

Pentru cumnățel mai mic.

Apoi haideți amândoi

Cu cotiga cu doi boi

Peste codri, peste munți,

La cei socri cam cărunți.”