Arză-te focul, răchită,

Că ești neagră și pârlită,

Și nu ești încă-nfrunzită,

Ca să-mi fac curea la flintă

Din coaja ta nedubită;

Să mi-o spânzur la spinare

Și s-apuc în codrul mare

Pe când mugurul răsare.

Mugurul a răsărit,

Mie timpul mi-a venit

În codru de haiducit!