Mult mi-e dor și mult mi-e sete

Să văd frunza-n codrul verde,

Să mai strâng vreo șapte cete!

Primăvară, muma noastră,

Suflă bruma din fereastră

Și zăpada de pe coastă,

Să văd iar verzind în cale,

Să mă las iar în cea vale

Cu-o pereche de pistoale.

Frunza-n codru cât se ține

Toți voinicii trăiesc bine,

Iară frunza dacă-i lasă

Toți voinicii merg pe-acasă

Și la para focului

Zac de dorul codrului!

Frunză verde de susai,

De-ar veni luna lui mai

Să-mi aud cerul tunând,

Să văd norii fulgerând

Ierbulița-n șesuri dând,

Să mai văd focuri pe-afară,

Copilași cu pielea goală,

Cai în câmpuri nechezând

Și voinici pe plai suind.