Frunză verde mărăcine,

Nimic se prinde de mine!

De când dorul m-a lovit

Mințile mi-au rătăcit;

De când dorul m-a cuprins,

Sufletul mi s-a aprins!

Sui în deal, cobor în vale

Și-mi pierd ziua tot pe cale;

Valea sui, dealul cobor,

Îmi trec viața tot cu dor.

Puiculiță, floare-n gură!

Când te văd în bătătură

Îmi uit plugu-n arătură

Sapa-nfiptă-n curătură,

Și las boii ca să pască,

Plugul să se ruginească

Și sapa să putrezească.

Alei! puico, dac-ai vrea,

Patru pluguri aș dura,

Țara-ntreagă aș ara.

Graiul dulce de muiere

Varsă-n suflet mângâiere

Și dă omului putere

Ca să facă tot pe vrere.

Dar nu vrei, sărman de eu!

Și eu mor de dorul tău!