Alelei! amar de mine,

Frățioare Constantine!

Rele sunt frigurile,

Mai rele-s dragostele!

Frigurile te răcesc,

Dragostele te-amețesc

Și te-aprind, te scot din minte

Și te-ajung cu dor fierbinte.

Vai de mine! ce păcat

Ele că m-au fermecat

Și-n trei zile m-au uscat,

M-au uscat, m-au veștejit

Ca stejarul înfrunzit

Când de brumă e atins

Sau de mare foc cuprins.

Alei! dragă frățioare,

Mă trec ca roua din floare

Și ca spuma de pe mare,

Când le soarbe mândrul soare.

Fă-mi o groapă la răcoare,

Că inima rău mă doare.