Frunză verde pălămidă,

Plină-i țara de omidă,

De omidă ungurească

Și de gârgără săsească!

Măi copii, copii români,

De-aveți suflet, de-aveți mâini,

Hai cu lelea la plivit,

La plivit, la curățit;

Cine are flintă grea

Puie șapte gloanțe-n ea;

Cine are topor mare

Scoată-mi-l la foc de soare;

Cine are bardă mică

Facă-i buza subțirică,

Când s-a repezi prin gloate

Să deie sărut de moarte.

Eu n-am flintă, n-am secure,

Nici am ghioagă din pădure,

Dar câți dinți eu am în gură

Îs făcuți pe mușcătură;

Câte degete am la mâini

Îs tot leaturi de păgâni!