Lunca țipă, lunca zbiară

Pentru-un pui de căprioară.

Vai de biata inimioară,

Ca și lunca, geme, zbiară

Pentru-o puică bălăioară.

Frunza crește, frunza cade,

Căprioara nu-o mai roade.

Vai de mine! ce m-oi face?

Doru-n sufletul meu zace

Ș-inimioara-mi nu mai tace!

Inimă, fii răbdătoare,

Ca pământul sub picioare,

Pân' ce puica bălăioară

S-a întoarce-n luncă iară

Cu cel pui de căprioară.