Astă vară am vărat

Colo-n muntele cel nalt,

Cu luna, cu soarele

Și cu căprioarele,

Că din naștere-s muntean,

Iar din botez sunt oltean.

Căprioare surioare,

Sculați în două picioare,

Roadeți poala codrului

Să văd matca Oltului.

Oltule! pe malul tău

Crească-ar iarbă și dudău

Ca să pască murgul meu.

Oltule! câine spurcat,

Ce vii mare tulburat

Și cu sânge-amestecat?

Aduci plăghii și butuci

Și căpestre de cai murgi

Și chiar trupuri de haiduci!

Oltule! rău blestemat!

N-avuși grijă de păcat

Să-nghiți trupuri de voinici

Care-au haiducit pe-aici?

Seca-ți-ar izvoarele

Și toate pârâiele,

Să-ți rămâie pietrele,

Să le calce fetele,

Că tu n-ai ținut cu noi

Și te-ai vândut la ciocoi!

Pe unde-a trecut luntrea,

Înalță-se pulberea,

C-ai fost rău de oltenași

Ș-ai fost bun de poterași

Oltenași ai înghițit,

Poterași ai răcorit!