Sus, la crâșmă Sucevii,

Beau voinicii Bucovii.

Iată că vine călare

Udrea, căpitanul mare,

Și le zice: „Dragii mei!

Hai să ne-mpărțim în trei,

Și în patru, și în cinci,

Apoi să-ncălțăm opinci,

Iarna grea ne năpădește,

Frunza-n codru se rărește;

Hai să coborâm în țară

Pân' la mândra primăvară,

Ca să-mblăcim la secară

Și ca să tăiem la fagi,

Fagi subțiri de hadaragi,

Iar cum a-nverzi pe-afară

Om ieși la codru iară

În capătul lanului,

În calea armeanului.”