Pe cel deal îndelungat

Suie-se-un car ferecat

C-un haiduc de el legat,

Iar aproapea carului

E mama haiducului,

Mama plânge și iar plânge,

Șterge rănile de sânge

Și tot zice la cei boi:

„Rogu-mă, plângând, de voi,

Duceți caru-ncetișor,

Că-i rănit bietul fecior!"

Boii mersu-și legăna,

Iar voinicul suspina:

„Du-te, mamă, cu norocul

Și mă lasă-aici cu focul,

Că de-acum nici mama poate

Sa mă scape de la moarte!

Cât am fost eu neatins

Multe curse am învins,

Mulți secui am secerat

Ca să-mi fac pământ curat,

Dar acum mi-a venit rândul

Să mă duc și eu ca gândul,

Să mă duc din acest loc

Unde-i robota de foc!”