SCENA VIII

Aceiași, PEPELEA (aleargă prin fund)

PEPELEA: Cine mă cheamă?... Mama Rada?...

BABA RADA: Nu mă lăsa, Pepelaș dragă, vor hoții să mă-nece.

PEPELEA: Să te-nece, pentru ce? Stați, oameni buni... nu faceți păcatul.

TOȚI: În lături, mă sfrijitule.

PEPELEA: Nu mă las de voi, chiar de m-ați ucide... Mama Rada-i nevinovată.

MACOVEI: Cum îndrăznești, măi țingăule, să te împotrivești voinței poporului?... Nu știi ce spuneau strămoșii noștri: ”Box, pipili, Box...”

PEPELEA: Ce box, mă, na box!... (Trage un pumn în ghigilicul lui Macovei.)

MACOVEI: Aoleo! m-a necinstit.

TOMA: Iii!... a ridicat mâna asupra lui jupân Macovei.

MĂRICA: I-a turtit nasul pe ghigilic? asta...

MACOVE I: Legați-l, măi, să-l ducem la procuror. Cât pentru babă, uștiuluc în baltă. (Țăranii leagă mâinile lui Pepelea.)

PEPELEA (luptând): Hoților, ticăloșilor!... vă puneți o sută pe un om, ca corbii și ca judanii. (Țăranii lasă pe Pepelea legat și se-ntorc la Baba Rada.)

BABA RADA: Pepeleo, Pepeleo... (Țăranii ridică pe babă și se îndreaptă spre lac cu ea.)

PEPELEA: Ticăloșii... ucid pe biata babă, fără vină, și pe mine m-au legat, ca să mă ducă la închisoare... s-au dus cu toții... nu-i nime, p-aici mi-e drumul. (Fuge-n căsuță.)

ȚĂRANII (pe malul lacului): Una!

BABA RADA: Pepeleo!

ȚĂRANII: Două, trei... hup, uștiuluc. (O aruncă pe babă și deodată s-aude un tunet depărtat, cerul s-acopere de nouri negri.)

MACOVEI: Parapanghelos! De-acum umflați pe Pepelea și hai la procurorul.

ȚĂRANII (revenind în scenă): Dar unde-i?

ȚĂRANII: A pierit!

MACOVEI: Pierit să fie! (Începe furtună mare, tunete prelungite.) Iaca, măi!... vedeți? cum ați înecat vrăjitoarea, a și-nceput a ploua.

TOMA: Plouă cu fulgere, jupâne dascăle, dar apă — tufă.

FEMEILE: Vai de noi! o să ne trăsnească.

MĂRICA: Hai s-aprindem Paști de la lumânare... asta... lumânare de la Paști.

MACOVEI: Tronc, Mărico!

TOȚI: Hai pe-acasă, la sănătoasa, voinici. (Un fulger cade-n lac, toți fug în dreapta speriați.)