SCENA VI

Aceiași, CRIVĂȚUL (se oprește pe-o movilă de omăt)

CRIVĂȚUL: Vivat!... Am prins pe Sânziana... am dus-o la palatul Iernii și, prin vrăjirea soției mele, Promoroaca, am schimbat-o la față de samană acum întocmai cu împărăteasa noastră cea fugară... În curând are să vie aicea Sânziana, pentru ca să fie încoronată... iaca, cortegiul se înaintează.

(Marș la orchestră, cortegiul intră.)

PÂRLEA (oprindu-se): Ce s-aude?

LĂCUSTĂ: O fi vreo nuntă de urși albi.

PÂRLEA: Vin colea, să o privim.

LĂCUSTĂ: Și să fim gata de fugă... Te-ai mai încălzit?

PÂRLEA: M-am!... (În sunetul unui marș fantastic, intră din dreapta dignitarii imperiului Iernii, în haine albe blănite și cu mitre de gheață. După dânșii, un car de argint, tras de doi urși albi. Pe car se găsește Sânziana, purtând o mantie albă de stofă argintie și un văl subțire pe obraz. Genii mulți înconjură carul. Poporul urmează în cojoace... Carul se oprește în mijlocul scenei.)