SCENA VII
PÂRLEA, LĂCUSTĂ, SÂNZIANA, CRIVĂȚUL, GENII, CORTEGIUL
COR
Vivat falnica regină,
Dulce ca o zi senină,
Mândră ca o lună plină
Și cu inima virgină.
PÂRLEA
O! ce minune încântătoare!
LĂCUSTĂ
N-am văzut alta ca ea sub soare.
AMÂNDOI
Simt pentru dânsa amor ș-amoare.
SÂNZIANA (în parte):
Bietul Pepelea, unde-o fi oare?
CORUL
Vivat falnica regină etc.
CRIVĂȚUL (prezentând o coroană de briliant)
Regină strălucită! Poporu-n fericire
Ți-oferă azi coroana, rugându-te uimit
Ca să-ți alegi un mire
Viteaz, frumos, iubit.
SÂNZIANA (încoronându-se)
Coroana pe-a mea frunte o pun azi fericită.
(Aparte.) Dar ce simt? sub coroană un frig cumplit m-a prins.
În inima-mi răcită
Tot focul, vai! s-a stins!
CORUL
Vivat falnica regină,
Dulce ca o zi senină,
Mândră ca o lună plină
Și cu inima virgină.
POPORUL: Ura!... trăiască împărăteasa noastră!
PÂRLEA: Frumoasă-i, Lăcustă... încep a mă înfierbânta.
LĂCUSTĂ: Noroc de tine!
CRIVĂȚUL: Locuitori din împărăția Iernii, se face vouă știut că astăzi împărăteasa noastră, urmând datinilor strămoșești, are să-și aleagă un mire... Acel care sărutând-o pe frunte nu va fi cuprins de frigul morții va ocupa tronul alăturea cu frumoasa lui soție.
PÂRLEA: Ce-au spus, vere, ai auzit?
LĂCUSTĂ: Auzit; taci.
CRIVĂȚUL: Care dintre voi aspiră la această fericire să se prezinte. Am zis.
PÂRLEA-LĂCUSTĂ: Eu!
PÂRLEA: Cum?... și tu, vere Lăcustă?
LĂCUSTĂ: Iaca, ba nu, că mi-a fi rușine.
SÂNZIANA (în parte): Ce văd? Pârlea și Lăcustă!
PÂRLEA: Ce voluptate mă așteaptă!
LĂCUSTĂ: Ah! am s-o strâng în brațe, ca să mă-ncălzesc.
(Pârlea și Lăcustă pleacă cu brațele deschise, dar cu cât se-apropie de carul Iernii, ei se cuprind de fiori, picioarele li se înțepenesc, limba li se leagă.)
PÂRLEA
Mult o doresc.
LĂCUSTĂ
Mult îmi e dragă...
ÎMPREUNĂ
Dar ce simțesc?
Limba-mi se leagă.
CORUL
Ei simt în piept
Fiori de gheață,
Nu calcă drept,
Rău o s-o pață.
PÂRLEA ȘI LĂCUSTĂ
Ah! simt în piept
Fiori de gheață,
Sunt eu deștept?
Sunt oare-n viață?
PÂRLEA ȘI LĂCUSTĂ (lângă car, tremurând)
Plini de... de... foc
Mă-nchin ți... ție...
No... no... noroc
De-acum mi... mie!
(Unul de o parte și altul de altă parte întind buzele ca să sărute obrazul Sânzianei, dar pe loc rămân încremeniți, strigând:) Aoleo... îngheț!
CORUL
Au înghețat!
Iată-i zăpadă!
Sunt buni de dat
Urșilor pradă.
(Sunt amândoi luați pe sus și rezemați de avanscene.)
