SCENA XI

LĂCUSTĂ, PÂRLEA

LĂCUSTĂ (trezindu-se, strănută): A!... m-am dezghețat, unde mă aflu?.. în nori?... m-am înălțat în nori?... dar ce zăresc colo?... om să fie?... nu se mișcă... (Se apropie de Pârlea.) Ciung să fie? Ba-i om!... e vărul Pârlea... Vere Pârleo! (Îl împinge.) Bocnă... sloi... a căzut sub zero! Vere Pârleo!... (Îl trage de nas.) trezește-te.

PÂRLEA (strănută): Ce-i?... cine mă cheamă? tu, vere Lăcustă?

LĂCUSTĂ: Eu și cu mine.

PÂRLEA (încă buimăcit): Sunteți doi? unde-i celălalt?

LĂCUSTĂ (căutând împrejur): Care?

PÂRLEA: Ai zis eu și cu mine... Tu și cu tine fac doi.

LĂCUSTĂ: Sărmanul! l-a balamucit gerul, aiurează.

PÂRLEA: Dar unde ne găsim, vere Lăcustă?

LĂCUSTĂ: Privește!... în nori!... hăt sus!...

PÂRLEA: În nori?... hăt sus? dar ce facem acum? unde-s ceilalți?

LĂCUSTĂ: Să te-ngrop, dacă știu.

PÂRLEA: Hai după dânșii, vere Lăcustă.

LĂCUSTĂ: Unde și pe unde?

PÂRLEA: Prin nori.

LĂCUSTĂ: Prin nori!... atâta ne mai trebuia!... Breee! Prin multe am trecut... dar prin nori... încă nu... N-am deprindere... mă umflă groaza, mă pătrunde umezeala.

PÂRLEA: Știi una, vere Lăcustă?

LĂCUSTĂ: Ba, zău, nici două.

PÂRLEA: Ai plămâni.

LĂCUSTĂ: Știu eu... nu mi-am făcut încă vizită domiciliară.

PÂRLEA: Hai să suflăm, vere, să-i risipim.

LĂCUSTĂ: Bucuros, numai de nu ne-or risipi ei pe noi.

PÂRLEA: Suflă vârtos.

LĂCUSTĂ: Iaca.

(Suflă amândoi peste nori, norii se risipesc, cortina se ridică.)

PÂRLEA: A!... i-am risipit.

LĂCUSTĂ: D-apoi ș-așa piepturi, parcă-s foi de ferar.