Niște curci îmbătrânite,

Gârbovite și zburlite,

Sta sub șură tremurând,

Și, privind cu pizmuire

A porumbilor iubire,

Ziceau toate-așa , pe rând:

„Elei, soro! Elei, frate!

Așa păsări desfrânate

Mai văzut-ați încă voi?

Ian priviți, o! sorioare!

Cum se drăgostesc la soare,

Făr-a le păsa de noi!

Nu le-i frică

De nimică

N-au rușine nicidecum!

Au nu știu c-a nostru nume

Onorat de toți e-n lume,

Că drept pilde noi acum...”

„Voi acum sînteți bătrâne,”

Le răspunse-atunci un câne

„Voi acum sînteți zbârcite,

Gârbovite și zburlite,

Voi, de ciudă, voi, de ură,

Stați cobind acum sub șură,

Clevetând cu pizmuire

A porumbilor iubire,

Căci de mult v-ați trăit traiul,

V-ați mâncat de mult mălaiul,

Și-acum toate la un loc

Nu plătiți nici de-un potroc!”