Desrobirea țiganilor

Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,

Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!

Te slăvesc, o! zi măreață pentru patria-mi iubită,

Tu ce-arăți ochilor noștri Omenirea desrobită!

Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,

Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!

Dar românul cu-a sa mână rumpe lanțul de robie,

Și țiganul, liber astăzi, se deșteaptă-n fericire!

Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!

Azi în pept inima-mi crește! azi e viața mea frumoasă,

Căci la glasul libertăței văd Moldova deșteptată

Și la glasul Omenirei o simțesc înduioșată.

Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie,

O! Moldovo, țară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!

Brațul tau ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,

Ție însăși pregătește viitor de libertate!

1844

Share on Twitter Share on Facebook