În zadar vuiește Cerna și se bate

De-a ei stânci mărețe, vechi, nestrămutate,

Și-n cascade albe saltă pe-a lor sân...

Apa-i trecătoare, pietrele rămân!

În zadar și anii s-adun cu grăbire,

Trecând peste inimi ce-au gustat iubire!

Suvenirul dulce de-un minut slăvit

Pintre-a vieții valuri stă-n veci neclintit!