SCENA I

NECULAE, FRIȚ, mai pe urmă BARZĂ

NECULAE: Două după mezul nopții! Balul de la teatru trebuie să fie pe sfîrșite. În curînd au să ne curgă o mulțime de flămînzi cu flămîndele lor.

FRIȚ: Gut, gut! Bucat est gata: șnițel, paprica, potîrnichi de pui de găină, fazani de clapon…

NECULAE: Taci, neamțule, să nu te-audă cineva… De vreme ce sîntem în carnaval, bieții claponi au și ei dreptul a să costuma în fazani, ca toată lumea…

FRIȚ (rîzînd): Jawohl, jawohl…

NECULAE (în parte): Bată-l concina, că urît e cînd rîde! (Tare.) Friț.

FRIȚ: Befehlen…

NECULAE: Ai aprins lumînările în cabinetul domnului Agachi Flutur?

FRIȚ: Aprins tot policander. Aber, spune la mine, bitte, cine-i Herr von Agachi Vlutur?

NECULAE: Cine-i? Nu-l cunoști? Un berbant de frunte, care mînă viața cu poșta, rîde, cîntă, joacă, mănîncă cît șapte și bea cît opt. O butilcă de șampanie ți-o înghite dintr-o dușcă… Cît ai bate-n palme de trei ori, s-a dus!…

FRIȚ: Sapperment! Bea șampanie, cum eu bere!… Aber e tiner?

NECULAE: În floare… Între 30 și 60 de ani.

FRIȚ (rîde): În floare, ca ciuperca.

NECULAE (în parte): Iar rîde șoacăța! a să mă bage în boală.

FRIȚ: Aber e bogat?

NECULAE: Nu știu ce avere o fi avînd, dar știu că-i darnic cît un crai. Într-o zi mi-a dat bacșiș un galben pentr-un chibrit.

FRIȚ: Donnerwetter! am să-i dau un cutie întreg, cînd l-oi vedea.

NECULAE: A venit mai dinioare o scrisoare pentru d-lui, unde-i?

FRIȚ: Aici la mine, în buzunar din dreapta, lîngă inimă. Herr Ober…

NECULAE: Ce?

FRIȚ: Știi ce socot eu?… (În taină.) Eu cred că ravașul ista e femeiesc, nu e bărbătesc… pentru că nu mirosă a țigară.

NECULAE: Scrisoare de la vro damă?

FRIȚ: Ia, ia, de la un dam. (Rîde).

NECULAE: Piei, drace!

BARZĂ (intră prin fund, îmbrăcat cu o livre strîmtă): Aice-i hanu lui Hîc?

NECULAE: Aici. Ce poftești?

BARZĂ: M-a trimes stăpînu-meu să-i opresc o odaie cu două tacîmuri.

NECULAE: Nu cumva dorește ș-o masă cu două paturi?

BARZĂ: Nu.

FRIȚ (rîde): A! schon! a! sehr schon!

BARZĂ (răsărind): Tio dihanie, că m-ai speriat! (Își scuipă în sîn.)

FRIȚ: Ha, ha, ha. Odaie cu două tachimuri!… D-ta vii de la Gogomănești?

BARZĂ: Ba nu, domnule; n-am fost încă prin țara d-tale… Eu sînt de la Prosteni.

NECULAE: Se cunoaște cale de-o poștie.

BARZĂ: Mai așa? Dar să nu ne luăm cu vorba… Aveți odaie cu două?…

NECULAE: Este cabinetul no. 3. Cum îl cheamă pe stăpînu d-tale?

BARZĂ: Cuconu Ghiță Coșcodan.

NECULAE (în parte): Ai!… prost tacîm!

BARZĂ: Trebuie să-l cunoști d-ta, mănîncă în toate zilele aci.

NECULAE: Dar; mănîncă de-un sfanț și face gură de-un galben… Îl știu; strică pe toată ziua zece scobitori și dă bacșiș un firfirig.

FRIȚ: Der Teufel!

BARZĂ: Un firfirig! în toate zilele!… Crișu el!… Dacă-i boier, tot boier!… Mă duc să-i dau de știre ca să vie degrabă. (în taină.) E c-o duducă de la fteatru, dar să nu scoateți vorbă.

FRIȚ: Un duduc?

BARZĂ: Ibovnica boierului… dar nu spuneți nimărui; mocles! (Iesă prin fund.)

NECULAE: Halal de dînsa… Sărmana!…

(Se aude afară rîsete și chiote de veselie.)

FRIȚ: Was ist?

NECULAE: Vine domnu Agachi Flutur cu tarafu lui.