SCENA II

NECULAE, FRIȚ, AGACHI, MĂȘTI, AGACHI (îmbrăcat în costum de pașă și purtînd pe cap o cealma mare cu o semilună în vîrf, întră adus în triumf de o bandă de măști).

MĂȘTILE: Ura! ura! să trăiască Mustafa-pașa! (Se prind de mîni, joc în rond împregiurul lui Agachi, cîntînd:)

Vivat pașa Mustafa,

Vivat Mustafa-pașa,

Ișala și mașala,

Mașala și evala!

AGACHI: Fraților cauzași! cer cuvîntul: Aș avea să vă arăt adînca mea recunoștință, făcîndu-vă un engomion vrednic de a voastră strălucită adunare estraordinară, dar m-ați urducat astfel de tare, de la teatru și pănă aci, că mi s-a răsuflat oratornicul. Dați-mi voie însă să mă cobor pe uscat și, drept mulțămire, v-oi cînta jalnica tragedie a lui Mustafa-pașa.

MĂȘTILE: Bravo! bravo!

AGACHI: Deschideți-vă urechile și pregătiți-vă basmalele, căci o să vărsați șiroaie de lacrimi… Jalnica tragedie a unui suzeran, în trei cuplete:

AGACHI

Cică demult era, era,

Era un pașă Mustafa.

CORUL

Cică de mult era, era,

Era un pașă Mustafa.

AGACHI

În București se-namora

De-un pui de drac și mi-l fura.

Tra, la, la, la.

Cel drăcușor coarne purta

Și nimărui nu le-arăta.

CORUL

Cel drăcușor coarne purta

Și nimărui nu le-arăta.

AGACHI

Dar după ce se mărita

Le dărui lui Mustafa.

Tra, la, la, la.

Pașa voios se bucura

Zicînd: aman și mașala!

CORUL

Pașa voios se bucura

Zicînd: aman și mașala!

AGACHI

(făcînd cu degetele semnul de coarne)

Și de-atunci pașa Mustafa

Poartă-un crai-nou sus pe cealma.

Tra, la, la, la.

MĂȘTILE: Vivat. Mustafa-pașa!

AGACHI: Destul, că am să fac o interpelațiune… (Cătră Neculae.) Neculae! Vin aci și caută de te destăinuiește, ca și cînd ai fi să dai pelea popei.

NECULAE: Gata sum pro confesare.

AGACHI (serios): Neculae, nu-mi vorbi brașovenește, că nu-mi plac brașoavele. (Cu sentiment.) Viața-i scurtă, sufletul meu; ziua se duce și altele vin, fără urmă se strecor și ne lasă cu buza umflată… prin urmare n-avem timp de perdut cu palavre; că… aiure; răspunde numai cîte-un cuvînt la întrebările’ mele. Cabinetul, meu gata-i?

NECULAE: Gata.

AGACHI: Masa?

NECULAE: Pusă.

AGACHI: Icrile?

NECULAE: Moi.

AGACHI: Supa?

NECULAE: Ferbinte.

AGACHI: Friptura?

NECULAE: În frigare.

AGACHI: Șampania?

NECULAE: În gheață.

AGACHI: Ișala! să ai blagoslovenia mea… Na! (Îi aruncă făină în obraz.)

TOȚI: Ha, ha, ha.

AGACHI: Fraților cauzași!… Păn-a nu întră în sanctuarul banchetului, fiecare să-și ascuță dinții și să-și spoiască urechile. Pe la sfîrșitul mesei d-nii cavaleri vor fi îngăduiți a povesti cu glas uimit istoria amorurilor ce-au avut în frageda lor tinereță. Cît pentru dame, gingășia lor va fi liberă, în vremea asta, a să îndeletnici cu vro cetire morală, precum nasul lui Nichipercea sau foița Românului. Acum haide.

MĂȘTILE: Hai, hai. (Întră în dreapta, sărind și cîntind:) Tra, la, la, la.