SCENA XI
COȘCODAN. AGACHI, MATILDA, BOMBEANU, BARZĂ, NECULAE, MĂȘTI (toți întră cu paharele in mînă)
MĂȘTILE
Vivat pașa Mustafa!
Vivat Mustafa-pașa! etc.
AGACHI: Neculae, adă punciul aci. (Neculae aduce un mare vas cu punci.)
COȘCODAN (în parte): Înghite-Agachi!
AGACI: Ce-am văzut? Matilda! artista noastră cea iubită? Fraților căuzași, să bem în sănătatea Matildei.
MĂȘTILE (bînd): în sănătatea Matildei!
MATILDA: Domnilor… vă mulțămesc… Dați-mi voie însă să vă prezint o persoană rară în societatea românească! Un tînăr de 25 de ani, elegant, frumos ca soarele, dar zgîrcit… de se răsuflă numai pe-o nară de economie.
AGACHI: Unde-i?
MATILDA (aducînd din fund pe Coșcodan, care caută să fugă): Iată-l!
AGACHI (în parte): Nepotul meu! (Tare.) Fraților căuzași! rîdicați-l în triumf și-l puneți pe masă, ca să asculte judecata lui Solomon.
COȘCODAN (zbătîndu-se în mînile măștilor): Domnilor! îmi boțiți hainele.
AGACHI: Acum, în puterea noastră de cadiu, îl osîndesc să asculte cu luare-aminte cînticul său. (Măștile stau grupate împregiurul mesei pe care stă Coșcodan.)
I
Cunosc din întîmplare
Un tînăr Coșcodan
Ce are multă stare
Și suflet de guzgan.
Elegant ca o păpușă,
Acest tînăr galantom
Poartă numai o mănușă,
Căci e foarte econom.
El trăiește calicit,
Ca să moară-mbogățit.
II
El cu răbdări prăjite
Hrănește trupul său
Și nencetat înghite
Bordo… din eleșteu.
Cînd doarme-n nepăsare,
Acest tînăr galantom
Se răsuflă pe o nară,
Căci e mare econom.
El trăiește calicit,
Ca să moară-mbogățit.
COȘCODAN (furios): Domnilor, dați-mi drumul. (Voiește să sară de pe masă.)
MATILDA: Ba nu; țineți-l pe loc, că mai este un al treilea cuplet.
AGACHI: Cîntă-l, Melpomeno!
MATILDA: Bucuros.
III
Sărmanul se socoate
Un Don Juan frumos;
Înșeală cît se poate
Și-i foarte generos.
Ca prezente de iubire
Acest tînăr galantom
Dă din păru-i două fire,
Căci e mare econom.
El trăiește calicit.
Ca să moară-mbogățit.
TOȚI: Ha, ha, ha.
(Coșcodan sare de pe masă și fuge prin fund, în rîsul tuturor.)
