COȘCODAN, NECULAE, mai pe urmă MATILDA
NECULAE (ieșind din cabinetul din stînga): Domnule, dama cea din cabinet spune că moare de foame.
COȘCODAN: Na, deocamdată dă-i Reforma s-o cetească. (Neculae iesă.) Ce dracu să-i dau să mănînce… ouă nu mai sînt, ridichi nu vrea… și celelalte bucate-s scumpe foc… Dar oare dac-aș împlini-o cu dînsa înainte de soupe n-ar fi mai nemerit? Fiindcă o să mă-nsor, nu se cade să mai am relații de mîna stîngă… Biata Ma tildă!… Ce-o să mai plîngă, ce-o să mai jălească!…
Dragă Matildă! ce rău îmi pare
Să pun un capăt l-al tău amor;
În al meu suflet simt o mustrare.
Dar n-am ce face, eu mă însor! (bis)
Astfel e lumea, Matildă dragă!
Toate, h! toate au un sfîrșit.
Amorul nostru a fost o șagă!
Ș-acum sorocul i s-a-mplinit. (bis)
MATILDA (întrînd furioasă): Mă rog, d-ta mi-ai trimis Reforma pentru ca să-mi potol foamea? Na, mănînc-o friptă. (Îi aruncă jurnalul în obraz.)
COȘCODAN: Ah! Matildo, nu te mînia, ci mai bine plînge-mă, bocește-mă, căci mi-a căzut un trăsnet pe cap.
MATILDA: Ce trăsnet?
COȘCODAN: Măiculița mea! a aflat moșul meu că sîntem în legătură amîndoi.
MATILDA: Ei ș-apoi?
COȘCODAN: A! Matildo!… nu-l cunoști pe moșul meu ce om este!… un pașă… ba nu… un bătrîn serios, morocănos, de pe vremea lui Papurăvodă, care crede că actrițele-s cu dracu. El mi-a hotărît!… Ah! Matildo, nu mă lasă inima să-ți spun ceea ce mi-a hotărît.
MATILDA: Da nu te mai strîmba și spune.
COȘCODAN: Matildo, să fii cu curaj… Moșul meu mi-a găsit o mireasă și mi-a poroncit să mă-nsor numaidecît păn-în trei zile, căci alminterea mă blastămă și mă desclironomisește.
MATILDA: Ș-apoi ce-mi pasă mie? însoară-te.
COȘCODAN: Cum? nu-ți smulgi părul de desperare?
MATILDA: Nici gîndesc. Căsătorie bună! să te văd c-o claie de copii și cu floricele la urechi. (Voiește să iasă.)
COȘCODAN: Matildo…
MATILDA: Ce mai vrei?
COȘCODAN: Dinioarea m-ai acuzat c-aș fi un zgîrcit, m-ai poreclit guzgan… ca să-ți dovedesc că și eu am obiceiul a da suvenire la dame, te rog să primești din parte-mi, păn-a nu ne despărți, o buclă de păr. (Voiește să taie cu un cuțit o buclă din părul lui.)
MATILDA: Păstrează-l pentru mireasa d-tale ca un prezent de cununie, un adevărat prezent de perucher.
COȘCODAN: Matildo!… (Își pune nasul.)
(Se aud în dreapta chiote vesele.)
MĂȘTILE: În sănătatea lui Mustafa-pașa!