SCENA IX

COȘCODAN, AGACHI

AGACHI: Ghiță, da nu vii să asculți pe Tinca drîngănind din piano?

COȘCODAN: O! ce idee! (Arătînd pe Agachi.) Iaca barbatul cel copt! (Tare și iute.) Unchiule, unchiulică, ascultă: ești bătrîn, ostenit, batojit, ai podagră; prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei; n-ai timp de perdut.

AGACHI: Ce să fac? Cum ai zis?

COȘCODAN: Trebuie să te-nsori.

AGACHI: Eu? ferească-mă Dumnezeu!

COȘCODAN: Ți-am găsit o femeie plăcută, bogată și grasă, care te iubește.

AGACHI: Aș! cine?

COȘCODAN: Cucoana Luxița.

AGACHI: Soacră-ta?

COȘCODAN: Caracterul d-tale vesel îi place. Mi-a vorbit de d-ta chiar acum cu entuziasm… A făcut un vis înfocat… cu rochie stacojie… În care d-ta jucai valțul și rolul de amorez. Primești? Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră… să-i duc veste bună.

AGACHI (oprindu-l): Ho, țară! Nu dau tatarii.

COȘCODAN: Unchiule, gîndește că are două moșii cu mori.

AGACHI: Aibă macar și zece… eu nu-s de-nsurat… De-abia am văzut-o pe Fespezanca și n-am apucat a mă îndrăgi de dînsa.

COȘCODAN: Îi iubi-o ca un nebun, cînd îi cunoaște-o mai de-aproape. Unchiule, închipuiește-ți fericirea de-a avea o soție drăgălașă… inimoasă, care te-a căuta cînd îi fi zaif, te-a freca la tîmple cu oțet de trandafir cînd te-a durea capul și ți-a purta de grijă la bătrînețe… căci bătrînețele sînt triste.

AGACHI: Așa este… Însă…

COȘCODAN: Ș-apoi ce-i dai greș cucoanei Luxiței?… Ea-i încă hazlie, nurlie… mai cu seamă cînd e îmbrăcată-n stacojiu.

AGACHI: Cu adevărat, stacojiul o prinde de minune.

COȘCODAN: Și luat-ai seama ce umere albe… ce brațe rotunde are?

AGACHI (aprinzîndu-se): Le-am admirat la balul ei.

COȘCODAN: Ei! apoi, ce mai stai la îndoială?… primește.

AGACHI: Da cum, Doamne, iartă-mă, la vîrsta mea?…

COȘCODAN: Ce-ți pasă?… Luxița te iubește, te găsește că ești verde…

AGACHI: Oare?… dacă-i așa, mai că… mai că… (Rîzînd.) Știi c-ar avea haz să facem nunțile amîndoi tot într-o zi?

COȘCODAN (în taină): Mai haz… și, astfel, în loc să cheltuim cu două mese, facem numai una și bună.

AGACHI (vesel): A! hoțule, vrei să mă-nsori de economie?

COȘCODAN: Taci, că-ți vine mireasa… Unchiule, ara- tă-te înfocat… fii verde.

AGACHI: Las’ pe mine.

COȘCODAN: Adă-ți aminte că te numești Flutur… să te văd, fluturașule.