SCENA II

PEPELEA, MĂNDICA (după ușă)

MĂNDICA: Cine-i acolo?

PEPELEA: EU... Pepelea... Ursitul tău, Măndică!

Eu, Pepelea din poveste,

Eu, românul drăgălaș,

Cum n-a fost și nici nu este

Altu-n sate și-n oraș!

Eu, nepotul lui Pâcală,

Care-n orice timp și loc

Râd de proști, râd de Tândală

Și de dracul îmi bat joc.

Multe fete după mine

Zac pe coaste și oftez;

Dar eu numai pentru tine

Inimioara mi-o păstrez.

MĂNDICA: TU ești, Pepeleo?... Ce cați?

PEPELEA: Am venit să-ți spun că-mi ești drăguță ca ochii din cap.

MĂNDICA: Așa să trăiești?

PEPELEA: Să n-am parte de moșu-tău, giupânu Arvinte, de-ți spun gugoși... Da deschide ușa, Măndico, să ne vedem la față.

MĂNDICA: Nu pot, că m-o închis moșu-meu cu cheia...

PEPELEA: Elei!... și de ce te-o închis?

MĂNDICA: Cică să nu mă fure zmeii.

PEPELEA : Mânca-l-ar zmeoaicele, ghiuj afurisit!... Și ce faci tu acolo singurică?

MĂNDICA: Cos!

PEPELEA: Rochița ta de nuntă?

MĂNDICA: Ba nu, antereu lui moș Arvinte...

PEPELEA: Iar îl cârpești?... De când te știu, alta nu faci... Mai dăunăzi i-ai scos mânicile ca să-i pui spete.

MĂNDIȚA: Acum i-am scos spetele ca să-i fac poale.

PEPELEA: Ha, ha, ha!... O s-agiungă vestit în țară antereu lui Arvinte, mânca-l-ar guzganii!

MĂNDICA: Pe cine?... pe antereu?

PEPELEA: Ba! pe moșu-tău, că mare zgârcit îi! Îi în stare să taie un fir de mălai în opt... MĂNDICA (râde).

PEPELEA: Măndică!... Știi una?

MĂNDICA: Ce?

PEPELEA: Te-am cerut ieri dimineață la dânsu.

MĂNDICA: Elei! și ce ți-o răspuns ?

PEPELEA: M-o trimes dracului pomană.

MĂNDICA: Da pentru ce?

PEPELEA: Cică nu-s de neam mare.

MĂNDICA: Auzi!

PEPELEA: De-aceea am hotărât să-i gioc una și bună...

MĂNDICA: Ce?

PEPELEA: Ce m-a sfătui dracu.

(Se aude afară tușind și strănutând.)

PEPELEA: Iaca vine strigoiu.

MĂNDICA: Fugi iute, să nu te găsască aici!

PEPELEA: M-am dus... Să ne videm cu bine, Măndica! Pe unde să ies ca să nu mă-ntâlnesc cu el? Ha! pe fereastă... dos la față. (Sare pe fereastă, în timp ce Arvinte întră prin fund.)