SCENA III

ARVINTE (cu giubea sirențuroasă)

U! hu, hu, hu! geru-i! (Își suflă în pumni.) Bine zice românu, că iarna n-o mănâncă lupu... Am fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cât dracu pe tată-său și n-am luat nici o dispicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu... (Strănută.) Na! că iar m-o prins guturariu. U! hu, hu, hu!...

De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat... Hei! blagoslovită să fie vorba țiganului: „Mai bine două veri decât o iarnă”.

Banul se câștigă greu,

Dar ușor se cheltuiește.

Cine-i prost și derbedeu

Lesne-n lume mofluzește;

Însă eu am bani și minte,

Căci mă chem jupân Arvinte.

(Strănută.)

Într-un ceas bun!

Iarna vine, timpu-i rece,

Eu o las frumos de trece

Și nu mă-ncălzesc la foc...

Mă-ncălzesc sărind în loc...

Astfel, eu jupân Arvinte

Sunt cu trupul tot ferbinte.

(Strănută.) Ha !... ian așa... și la anu cu bine!... (Își suflă nasul.) Măndică!... (Se apropie de ușa din dreapta.) Măndică!... Nu răspunde, drăcoaica... Se vede că-i mânioasă c-am închis-o, în odaie... Apoi dă!... cu fetele... vorba ceea... paza bună ferește primejdia ră... Dumneei, giupâneasa Măndica, era în plecare să se deie în dragoste cu pușchiu cel de Pepelea... un târâie-brâu, care-și bate gioc de toată lumea!... Atunci s-agiungă... (Se depărtează de ușă.) L-am întâlnit mai dăunăzi și i-am zis să-mi vândă casa asta, în care șăd acu de doi ani... îi casa lui, hoțu! Cum aș face să i-o ieu pe nimica?... Să-l port cu vorbe, că l-oi însura cu Măndica, pană ce-oi mântui târgu... ș-apoi, de spate și pe uș-afară. Ha!... iată-l... cică, când vorbești de lup, lupu cât cole!...