SCENA VIII

Cei dinainte, CHIRIȚA

CHIRIȚA (ieșind din odaia ei și văzând scena de mai sus, vine repede și întinde mâinile deasupra lui Bondici și a lui Pungescu): Amin! vă blagoslovesc!... și la capul altor fete!

ARISTIȚA, CALIPSIȚA (uimite): Maman...

CHIRIȚA: Ce maman?... ce vă sastisiți? parc-aș fi caua!... Vă iubiți? Să vă fie de bine!... Doar nu-s vitrigă... Ce doresc eu?... fericirea voastră... inima mea de mamă... eu v-am crescut... (Plânge.) V-am hrănit... Luați-vă... însurați-vă... cununați-vă... împărecheți-vă... ca hulubașii și ca cărăbușii... Eu vă dau blagoslovenia mea... acum și purure și în vecii vecilor... (În parte.) Of! slavă ție, Doamne, că m-am cotorosit!...

BONDICI: Cucoană Chiriță... suntem pătrunși până în suflet!... și crede că ne-om sili de a fi ginerii cei mai supuși... cei mai... (Își șterge ochii, în parte.) Căci n-am o frunză de ceapă!

PUNGESCU (suflându-și nasul tare): Cucoană soacră... las’ pă noi... atâta-ți zic...

CHIRIȚA: Te înțăleg, fătul meu... dragă arhon spătar... noroc bun!

TOȚI

Ce mulțumire!

Ce fericire

A dat pe mine!

(Strănută o dată cu toții.)

Fie-ți de bine!

CHIRIȚA: Amin și într-un ceas bun!