SCENA VII

Cei dinainte, ARISTIȚA, CALIPSIȚA

ARISTIȚA, CALIPSIȚA, BONDICI: Sărutăm mânușițele și picioarele duducilor...

ARISTIȚA, CALIPSIȚA (închinându-se ca copile mici): Monsiu...

BONDICI (înaintându-se): De ce vă sfiiți de noi, care am fost totdeauna, suntem și vom fi în veci supusele slugi a neneacăi d-voastră și...

PUNGESCU: Și chiar adoratorii copilelor neneacăi. (În parte.) Hait!... le-am turnat-o dă la mertepea. (ieșind din odaia lor, se opresc, zărind străinii, și cobor ochii): A!

BONDICI: Dar... adoratorii cei mai înflăcărați! (Încet lui Pungescu.) Pe care o iei tu?

PUNGESCU: Pă Calipsița.

BONDICI: Treci dincolo, lângă ea.

PUNGESCU: Hait... (Trece lângă Calipsița.)

BONDICI (Aristiței, cu foc): Nu mă îndoiesc, duducă Aristiță, că din ceasul ce ți-am dat brațul la Păcurari... ai înțeles că te iubesc?...

CALIPSIȚA: Ui monsiu...

PUNGESCU (Calipsiței, cu foc): Sper, domnișoară, că...

ARISTIȚA: Ui monsio...

PUNGESCU: Ui?

Dar, siarmanta demuazelă

Anima-mi de columbela

În etern te va iubi!

CALIPSIȚA (în parte)

Chel bonior!...

PUNGESCU

Aud?

CALIPSIȚA

Mersi.

BONDICI

Și eu, tij, o! duducuță,

Să fiu bufnă, să fiu cuță

Dacă nu te voi slăvi...

ARISTIȚA

Pur tujur?

BONDICI

Tujur!

ARISTIȚA

Mersi.

(Bondici și Pungescu se pun în genunchi.)

TOȚI

Ce mulțumire!

Ce fericire

Dă peste mine...

(Strănută o dată cu toții.)

Fie-ți de bine!