SCENA VIII

Cei dinainte, GUGULIȚĂ și LULUȚA

GUGULIȚĂ și LULUȚA (joc)

Polca, polca, vesel joc,

Polca, polca, te iubim!

Polca, polca... plini de foc

Vesel noi te dănțuim!

CHIRIȚA: Iaca Guliță! cum gioacă de frumusel, dragu mamei!... parcă-i un titirez!... Numai voi stați locului ca turnu Trisfetitelor... Guliță... Guliță...

GUGULIȚĂ: Aud, neneacă... (Vine lângă Chirița.)

CHIRIȚA: Vină, Guguleo, de-ți gioacă țâțacele...

GUGULIȚĂ: Bucuros... Hai, țâțacă Calipsițo.

CALIPSIȚA: Baiu.

CHIRIȚA: Baiu, baiu?... Ian vezi-le că se și fasolesc acu?... Mări, ian să vă arăt eu cum să gioacă poalca. Vin-încoace, Guguleo... ce atâtea marafeturi... (Joacă cu Guliță, cântând.) Polca, polca, vesel joc etc., etc.

LULUȚA (cu mirare lui Pungescu): Monsieur... monsieur...

PUNGESCU: Mademuazel?

LULUȚA: De ce ai tras acu pe riga dedesubtul cărților? (Se depărtează.)

PUNGESCU (tulburat): Eu? (În parte.) M-a zăritără gângania!...

CUCULEȚ: Aud?... Ha! coțcarule, cu de-aste-mi umbli?... bine că te prinsei...

PUNGESCU: Ce?... Ce vorbe sunt alea, domnule?

CUCULEȚ: Ce vorbe?... da de când vă pasc eu cu prăjina?...

BONDICI: Domnule! numai bobocii se pasc cu prăjina... Auzitum- ai? și boboc e fecioru tătâni-tău...

PUNGESCU: Boboc?... ba zi, neneo, coșcoge gâscan.

CUCULEȚ: Gâscan eu?... gâscan? (Dă o palmă lui Pungescu.) Na, gâscan!... Să te-nvăț eu a batgiocori oamenii stăpânirii.

PUNGESCU: Aoleo!... mi-a scăpăratără pă dinainte... (Fuge de la masă și vine în dreapta, dregându-și frizura.)

TOȚI (venind din fund): Ce este? ce s-a întâmplat?

PUNGESCU (amestecându-se între musafiri): Cine a datără o palmă?... Cine a primitără o palmă!... aud?... o palmă?... brea!... brea!... ce scandal!...

(Împreună)

POFTIȚII

Vai! ce întâmplare!

Stau încremenit.

Așa scandal mare

Nu s-a pomenit.

BONDICI și PUNGESCU

Vai! ce scandal mare!

Stau încremenit.

De ciudă, turbare,

Mă simt amețit.

CUCULEȚ

Ah! ce bine-mi pare

Că i-am căptușit.

Fie scandal mare;

Eu mi-am răsplătit.

BONDICI: Domnule... satisfacție să ne dai.

CUCULEȚ: Satisfacție?... Ian așteaptă...

(Șuieră tare. Vin doi epistați.)

CHIRIȚA (astupându-și urechile): Carnacsî!... că m-o asurzit... parcă-i în codru.

CUCULEȚ (epistaților, arătând pe Bondici și pe Pungescu): Puneți mâna pe d-lui și pe d-lui.

BONDICI (în parte): Am codălghit-o!

PUNGESCU (asemene): To esfeclisa!

(Epistații pun mâna pe amândoi.)

CHIRIȚA: Pe arhon aga și pe arhon spătar!... ce catahris îi aista, arhon sărdar?...

CUCULEȚ: Nu-i nici un catahris, cucoană... Am poruncă de la Departament să-i opresc.

TOȚI: Da pentru ce?

CUCULEȚ: Pentru că unu-i Bondici și celalalt Pungescu: doi coțcari vestiți din Focșani.

CHIRIȚA (țipând): Coți... Vai de mine!

CUCULEȚ: Care au dezbrăcat lumea cu teșmecherii și cărți măsluite... Ați înțeles acu?...

CHIRIȚA (țipând): Coți... coți... ginerii mei?... Valeu! am dat cinstea pe rușine... Ah! ah! (Leșină.)

(Afinoaie, Aristița, Calipsița și Guliță pun pe Chirița pe canapea și caută s-o dezleșine. Damele vin lângă canapea. Cuculeț, Bondici, Pungescu și epistații în stânga. Fundul scenei îi slobod.)

(Repriză.)

CORUL

Vai! ce întâmplare! etc.

CUCULEȚ

Ah! ce bine-mi pare etc.

BONDICI și PUNGESCU

Vai! ce întâmplare!

Mă simt prăpădit.

Groaza-mi este mare...

De-acum m-am topit!