SCENA II

ȚĂRANII, SANDU (ieșind din pavilion)

SANDU: Ei! copii, ați sfîrșit dă curățit grădina?

ȚĂRANII: Sfîrșit, cocoane.

SANDU: Să trăiți, feții meii (Dîndu-le bani.). Na un bacșiș, să faceți chef și veselie, că astăzi e sărbătoarea nepoatei mele, Smărăndița.

ȚĂRANII: Să trăiască coconița!

SANDU: Amin! Hait, mergeți acum la horă și să-mi jucați pă zdreavăn.

ȚĂRANII: Las’ pă noi, cocoane! (Iesă cîntînd prin fund, în dreapta.)

Azi e zi cu soare,

Azi e sărbătoare,

Hai să dănțuim,

Să ne veselim.

SANDU (singur): Aoleo! ce necaz pă capu meu dă cînd a venit nepoată-mea Smărăndița cu prietinile ei acilea la moșie! N-am răgaz nici măcar un ceas!… Ba să le aștept cu masa pănă pă la toacă; ba îmi fac casa anocato pănă pă la două după miezul nopții, tot cu jocuri și cu nebunii, încît eu, la vrîsta mea, am ajuns a mă face hurez!… Acu, altă iscodeală!… Le-a abătutără să se îmbrace țărănește! Auzi! fete de boier cu fote!… Ei! s-a trecutără cu hazu… Măcar că… de!… ce să zici?… Le prinde cămașa cu altițe dă minune, și-s frumușele coz!… dar oposunl ighemoniconu boieresc nu iartă… Bre, bre, bre! anapoda-i lumea dă azi! (Întră în boschet.) Iaca și gazeta lui Carcalechi. (Ia o gazetă și se pune pe canape.) Ce mai zice? (Citește puțin și începe a căsca.) Frumos! frumos, dar tare mi-i somn. (Citește.) Departamentul drept…tă… ții— Așa… pre… cum… (A doarme.)