SCENA IX

Cei dinainte, GRAUR (alergînd din fund)

GRAUR: Florico, Florico!… Unde-o fugit căprioara? (Văzînd damele, stă încremenit.) Iaca, mă!… Iaca, iaca!

SMĂRĂNDIȚA: Ce vrea flăcăul ăsta?

GRAUR: Ian privește, tătucă, ce de mai Florici!… Să vede că-i belșug în Țara Muntenească!… (Se apropie.) Fa! (Începe a rîde prostește.) Fa!… da voi de unde-ați răsărit în calea me?

TINCUȚA (încet): Smărăndițo, mie mi-i frică.

(Damele dau semne de spaimă.)

SMĂRĂNDIȚA: Nu vă temeți!… Ăsta-i moldoveanu care a adus căprioara dă peste hotar.

GRAUR: Măi! că mîndre haine aveți voi pe-aici!… Parcă sînteți tot fete de răzeși de la Cașîn.

TINCUȚA: Ce zice? ce zice?

SMĂRĂNDIȚA: El ne ia de țărance… Las’ să rîdem nițel.

GRAUR (în parte): Îs mîndrulițe coz!… Îmi vine să le-apuc la hîrjoană. (Tare.) N-auziți, fa?

SMĂRĂNDIȚA: Ce-i, bădică?

GRAUR (rîde): Cînd mă uit la voi… știți? mă furnică pin inimă, că încă așa lighioi frumușele n-am întîlnit eu.

TOATE (rîzînd): Lighioi!… ce-i aia?

GRAUR: Multe căprioare am vînat; multe pătîrnichi am împușcat… D-apoi ș-așa pătîrnichi ca voi…

TOATE: Potîrnichi, noi?… ha, ha, ha.

GRAUR: Ba încă de cele de toamnă… Ș-așî-și îmi vine să vă prind în laț, că, pre legea me! pe soare pot căta, dar pe voi ba! (Se apropie de dame; aceste se trag în lături.) Nu vă temeți, fa, că doar și eu sînt om pămîntean… sînt flăcău, și poate să-mi aleg o nevastă dintre voi.

TOATE: Dintre noi? ha, ha, ha.

GRAUR: Da ce!… poate că vă veți fuduli c-un fruntaș ca mine?… Da eu îs ficior boieresc, fa!… Pot s-agiung și pristav, fa!… Care din voi vre să fie pristăvoaie?

DAMELE (vesele, între ele): Tu, ba tu, ba tu, ba tu.

GRAUR: Ei! încet, încet… Nu vă scoateți ochii de la mine, că ar fi păcat de-așa ochișori drăgălași. Trageți în sorți, și care din voi a avea parte de la Dumnezeu m-a lua.