SCENA XI

GRAUR (la masă), SANDU

SANDU: Ce faci aci, hoțule?

GRAUR (în parte): îra! boieriu cel surd! Am pățit-o!

SANDU: N-auziși ce-am spus?… Ce faci aci?

GRAUR (tare): Fac praznic.

SANDU: Praznic!… Dă sufletul cui?

GRAUR: De sufletu bunicăi.

SANDU: Te-oi bunici eu acuș, obraznicule… Auzi! să mă boteze cu vin din cap păn-în picere!… dă bine ce m-am schimbat…

GRAUR (sculîndu-se): Apoi dă, cucoane… vina me-i? Țărancele dumnitale m-o scos din minte.

SANDU: Care țărance?

GRAUR: Cele care-o fugit strigînd: chiper, chiper, cînd te-o zărit. Ele mi-o zis că fac praznic și m-o poftit.

SANDU (în parte): Iar vro nebunie d-a Smărăndiței! Ei! s-a întrecutără cu gluma!

GRAUR (în parte): Oare ce bodogănește surdu?

SANDU: Ai noroc, sărmane, dă ce ai noroc… că almintirea ai mînca un praznic dă la mine, dă l-ai pomeni cîte zile-ai avea… Hait, cară-te dă p-acile, și să nu te mai văd,

GRAUR: Iaca mă car, boieriule. (În parte.) Păcat de copile că le las cu lacrimile pe obraz. (Doi Jochei vin de ridică masa.)

SANDU: Căratu-te-ai azi?

GRAUR: Cărat, cărat, (în parle) surdule!

SANDU: Ce-ai zis?

GRAUR (cît se poate de tare): Cărat, cărat! (Se depărtează prin fund, în dreapta, și iesă.)

SANDU (singur): Măi!… că obraznic român!… D-apoi și Smărăndița!… să se puie la masă c-un mojic!… to parecsilose!… Am s-o ocărăsc… Aoleo! că-mi curge vinu pin sîn. Trebuie iar să merg ca să-mi schimb rufele, că m-a lovi un guturai. (Merge spre pavilion.) Bre! bre!… anapodos cosmos! (Iesă.)