SCENA XIII

FLORICA, GRAUR (arătîndu-se după boschet)

GRAUR: Iaca Florica. Pst, pst!

FLORICA (tresărind): Cine-i?

GRAUR: Florico, fa.

FLORICA: Tu ești, Graur?

GRAUR: Eu.

FLORICA: Da n-ai plecat încă d-aci?

GRAUR: Nu fa, că nu pot… Mi-ați făcut farmici… Unde-i boieriu?

FLORICA: S-a dus în casă.

GRAUR: Ducă-s-ar ca ciocîrlia, că mare matuf îi!

FLORICA: Poate că te-a bătut, neiculiță?

GRAUR: Ba nu, dar cît pe ce era să văd pe dracu.

FLORICA (apropiindu-se de Graur): Bietu Graur!

GRAUR: Cică l-am botezat cu vin!… D-apoi și el ce-avea să vie tocmai la mijlocu praznicului?… N-am apucat măcar să-nghit o bucățică de slatină și de alechim… Am rămas flămînd… Unde-s celelalte fete?

FLORICA: S-a ascunseră pin grădină.

GRAUR: Așa li se cade dacă nu m-o ascultat și s-o apucat să mănînce masa boierească, masă străină.

FLORICA: Ce fel străină?… Era… masa lor.

GRAUR: A lor?… Cum, Doamne, iartă-mă!… așa mănîncă țărancele pe la. voi?

FLORICA: Da te-nșeli, sărmane, că ele nu-s țărance.

GRAUR: Țărance, răzeșițe… tot una-i.

FLORICA: Nici răzășițe, cum le ziceți pă la voi.

GRAUR: Măcar vătăjițe să fie, tot nu se cuvinea…

FLORICA: Nici vătăjițe.

GRAUR: De!… că n-or fi cu toate privighitorițe, deși au glas de privighitori.

FLORICA: Ba-s chiar cocoane.

GRAUR: Cucoane? cucoane!… Pușche pe limbă-ți!… Cucoane, ele?

FLORICA: Mai așa!… Nepoata boierului, coconița Smărăndița, cu prietinile ei, s-a îmbrăcatără dă azi-dimineață în haine țărănești.

GRAUR: Pentru ce?

FLORICA: Știu eu?

GRAUR: Poate ca să-mi placă mie?… Ha, ha, ha, ha!… Care vra să zică, m-am hîrjonit cu cucoane, eu?… am mîncat la masă cu cucoane?… I! mămulica me, căci n-am știut una ca asta!

FLORICA: Și ce făceai?

GRAUR: Ce făceam?… Le sărutam-pe toate… Încalte să pot zice și eu c-am sărutat obraz de cucoană în viața me.

FLORICA: Cum? zău?… ai fi îndrăznit?

GRAUR: Iaca!… ba mi-ar fi fost rușine poate cu niște țărance de sama me?… Dacă pe tine, Florico, de-aș vra să te sărut, nici că te-aș mai întreba.

FLORICA: Ba zău?

GRAUR: Dec! Nu cumva te-ai fasoli poate?

FLORICA: Mai știi?

GRAUR: E, e, e! Nu mă face, că eu acuș cerc.

FLORICA: Ian cearcă, să vezi.

GRAUR: Așa ți-i povestea, fa? Apoi așteaptă! (Se răpede s-o sărute.)

FLORICA (fugind): Prinde, dacă poți.

(Florica aleargă împregiurul boschetului; Graur o alungi.)

GRAUR: Măi, că sprintină căprioară!

FLORICA: Zbori, Graure, zbori.

GRAUR: Las’ că-i videa tu dacă te-oi prinde.

FLORICA: Hîș, pasere, hîș.

(În fund, în stînga se ivesc damele. Florica aleargă de se ascunde după ele. Graur se oprește.)